„Nu postim pentru a fi văzuți sau lăudați de oameni, ci postim ca să‑L iubim mai mult pe Dumnezeu”, a spus duminică Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Sfânta Liturghie oficiată la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală.

Cât privește postul în sine, a explicat Patriarhul României, Evanghelia din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, ultima dinaintea Postului Mare, „ne învață că nu trebuie să postim în stare de tristețe, ci în stare de bucurie”.

„Postul este dăruire sau ofrandă de sine adusă lui Dumnezeu pentru darul vieții și ca dorință de sfințire a sufletului și trupului. Postul, ca diminuare a hranei și băuturii sau ca renunțare la ele, este motivat de evlavia și iubirea față de Dumnezeu”.

„Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu Dăruitorul mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm”, a adăugat Preafericirea Sa.

Postul susține rugăciunea celui credincios

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat, de asemenea, faptul că postul susține rugăciunea omului credincios, „care consideră relația sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina și hrana sufletului său”.

„Din acest motiv, cine postește, dar nu se roagă, nu se sfințește, pentru că nu adună lumină spirituală în suflet. Cine postește, dar nu se roagă, realizează doar un exercițiu biologic și psihologic”.

Adevăratul post

În predica de duminică, Preafericirea Sa a subliniat sensul profund al postului adevărat, care nu se limitează doar la o renunțare exterioară la unele alimente, ci are drept scop înălțarea omului deasupra preocupărilor materiale pentru a primi darurile duhovnicești.

„Postul adevărat are ca scop ridicarea omului deasupra averilor pământești pentru a primi bunuri spirituale cerești. În acest sens, Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă, zicând: «Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică», adică unde lucrurile își pierd valoarea, «și unde furii le sapă și le fură», adică unde nimic nu este sigur sau stabil, ci totul este schimbător și imprevizibil”.

„Mântuitorul cheamă oamenii la o schimbare sau înnoire a vieții, adică la o ridicare a lor din planul vieții biologice în planul vieții cerești sau duhovnicești”.

Adevăratele comori ale sufletului

În continuarea ideii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că adevăratele comori ale omului nu sunt cele materiale.

„Când Domnul spune «unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta», El afirmă că există o legătură între comoară și inimă. Este vorba aici de comori spirituale care nu se devalorizează și nu se pierd niciodată”, a afirmat Preafericirea Sa.

Făcând o paralelă cu Epistola către Galateni, Patriarhul României a afirmat că aceste comori sunt darurile Duhului Sfânt, și anume: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga‑răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea și curăţia (Galateni 5, 22‑23).

„Aceste comori duhovnicești trebuie adunate mai ales în perioada Postului Sfintelor Paști ca lumini ale sufletului îndreptate spre Înviere. Dacă inima omului se leagă excesiv de lucruri pământești limitate și trecătoare, atunci ea devine sclavă a lor. În schimb, dacă ea caută daruri cerești netrecătoare, ea dobândește libertatea de a se îmbogăți permanent din iubirea infinită și eternă a lui Dumnezeu”.

„Mântuitorul respinge toate ispitele afirmării egoiste a omului care se înstrăinează de Dumnezeu prin neascultare și uitare de El. Prin urmare, Domnul ne învață că omul se poate mântui numai prin iubire smerită față de Dumnezeu și de semeni”, a afirmat la final Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.