Pastorale

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne arată iubirea milostivă și nemărginită a lui Dumnezeu pentru oameni. Hristos este Dumnezeu-Omul prezent în mijlocul oamenilor, pentru ca oamenii să poată fi părtași la viața și iubirea veșnică a Preasfintei Treimi. Începând cu ziua de 20 decembrie, când serbăm Înainteprăznuirea Nașterii Domnului, și până la 31 decembrie, ziua Odovaniei acestei sărbători, cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe ne îndeamnă să ne minunăm cu mintea și să ne bucurăm cu inima de taina iubirii

Întrucât Hristos Cel Înviat din morți este numit în Sfânta Scriptură „începătură (a învierii) celor adormiți” (I Corinteni 1, 18) sau „întâi născut între mulți frați” (Romani 8, 29), sărbătoarea Învierii lui Hristos nu este numai pomenire și mărturisire a adevărului Învierii lui Hristos, ci și vedere duhovnicească sau icoană profetică a învierii de obște a tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate popoarele.

Evanghelia de la Vecernia sărbătorii Nașterii Domnului (Luca 2, 1-20) ne spune că vestea Nașterii lui Hristos, adusă păstorilor de la Betleem de îngerul Domnului, a fost însoțită de slava Domnului care a înconjurat pe păstori în timp ce îngerul a stat lângă ei (cf. Luca 2, 9). Așadar, vestea Nașterii Domnului se face deodată prin cuvânt ceresc și prin vedere cerească, pentru că Dumnezeu-Cuvântul, Cel nevăzut cu ochii trupești, necuprins cu mintea și neatins cu mâinile, Se face Om

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos prăznuită în Sfânta și Marea Sărbătoare a Sfintelor Paști ne arată bogăția iubirii milostive a lui Dumnezeu și a slavei cerești dăruite nouă, oamenilor, în Iisus Hristos, ca noi să fim părtași ai vieții și bucuriei veșnice a Preasfintei Treimi. Bogăția iubirii și slavei dumnezeiești împărtășită oamenilor în Hristos Cel Răstignit și Înviat se arată mai ales în darul sfințirii și al înfierii dumnezeiești a omului prin har, precum și în darul învierii trupului omenesc

Felul în care Sfinții Evangheliști Matei (1, 18-25; 2, 1-22) și Luca (2, 1-20) scriu despre Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos în Betleem ne arată cât de mult prețuiește Dumnezeu familia. Atotputernicul Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul coboară din cer pe pământ întru smerenia unui Prunc născut nu în casa părinților săi, ci într-o călătorie, și nici măcar într-o casă de oaspeți, ci într-o iesle.

După ce a înviat din morți, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, timp de patruzeci de zile, de la Paști până la Înălțare, S-a arătat de mai multe ori și în mai multe locuri. Mai întâi S-a arătat femeilor mironosițe, apoi ucenicilor Săi și altor oameni încredin­țându-i de adevărul Învierii Sale din morți și în­vățându-i „cele de­spre împărăția lui Dumnezeu”, așa după cum ne mărturisesc Sfin­tele Evanghelii (cf. Matei cap. 28; Marcu cap. 16; Luca cap. 24; Ioan cap. 20-21), Cartea Fap­tele

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este vestită de îngeri ca bucurie mare pentru mântuirea oamenilor. Vestea Nașterii lui Hristos în Betleemul Iudeii este adusă oamenilor de către îngerii din ceruri, pentru că Cel ce Se naște într-o iesle dintr-o peșteră de sub pământ este Acela prin Care și pentru Care au fost făcute cerul și pământul (cf. Coloseni 1, 16), Fiul Cel veșnic al Tatălui ceresc.