Acum câteva luni, un videoclip cu mai mulți elevi ai Școlii de Agenți de Poliție Vasile Lascăr din Câmpina devenea viral. Tinerii, îmbrăcați în uniforme de serviciu, ofereau răspunsurile liturgice la o biserică din Câmpina. Presa a preluat subiectul și l-a prezentat ca inedit. Însă, pentru Francisco Iaru și pentru colegii săi era un firesc al lucrurilor. Nimic artificial, doar normalitatea omului care îl slujește pe Dumnezeu, indiferent de uniforma pe care o poartă.
Francisco este în ultimul an la școala de poliție, dar are în spate unsprezece ani de formare teologică. Cele două domenii s-au contopit pentru el într-un mod de viață. L-am invitat în redacție să ne povestească cum a ajuns să treacă de la rasă la uniforma de poliție. A mărturisit cu seninătate că nu a ales o uniformă în detrimentul celeilalte și că se raportează ca la o singură realitate, avându-l pe Hristos temelie.
„Ce treabă are Poliția cu Biserica? În aparență, cele două realități ar fi divergente, dar, din punctul meu de vedere, nu pot exista una fără cealaltă. Cele două sunt complementare. Urmând una dintre ele, pot să o realizez mai bine pe cealaltă și vice versa”, a precizat Francisco motivând că ambele profesii caută să îl apere pe om de diferite pericole, spirituale sau fizice.
„Așa cum Biserica apără sufletul omului de patimi și păcate, așa Poliția are datoria, sub patronajul lui Dumnezeu, pentru că El este dreptatea absolută, să apere sănătatea, integritatea corporală, drepturile și libertățile persoanei”.
„De mic am fost pasionat de justiție
Și, totuși, povestea lui Francisco Iaru a început din copilărie când toții copiii se visează eroi. Pentru unii doar uniforma diferă, alții aleg două uniforme. Francisco a început cu tunica seminarului și, după facultate, a trecut la cămașa bleu-indigo de polițist.
„Încă de mic am fost pasionat de dreptate, de justiție și îmi plăcea să merg la Biserică, dar, în același timp, eram atras de poliție, deoarece, în general, (…) tinerii doresc să urmeze o carieră în domeniul apărării. Am urmat Seminarul Teologic de la Buzău și apoi am mers pe această filieră până la facultate. După cursurile școlii masterale, am decis să urmez cursurile școlii de poliție, datorită acestei dorințe mai vechi”.
După ce a intrat în Școala de la Câmpina și-a dat seama că stilul de viață se aseamănă mult cu cel din seminar: disciplină, ascultare, program administrativ, cursuri numeroase etc. Și a mai găsit un element comun: credința elevilor și a staff-ului. „Majoritatea sunt ancorați în realitatea credinței”, spune Francisco.
„Pe lângă activitățile de zi cu zi, acordă timp și lui Dumnezeu, credinței, pentru că aceasta îi ține mai ancorați în realitate, spre misiunea care le este pusă înainte. Credința ne unește și atunci când credința ne unește, toate celelalte lucruri sunt mai ușor de îndeplinit”.
„Integrează în vocația profesiei lor și partea spirituală
Având în vedere pregătirea sa, Francisco a primit în grijă capela instituției. Împreună cu ceilalți colegi absolvenți de Teologie, se ocupă de buna organizare a lăcașului din incinta școlii. Sunt mici sarcini (păstrarea curățeniei, oferirea răspunsurilor liturgice etc) care îi dau o satisfacție enormă și îl apropie mai mult de colectiv.
„Am văzut foarte mulți elevi care vin să se roage nu numai în timpul Sfintei Liturghii, ci și în acele momente când avem pauze între cursuri. Sunt foarte mulți colegi care vin și mă întreabă din tainele Teologiei, în general cu privire la partea de eshatologie, despre ce se întâmplă cu noi după trecerea în veșnicie, care este menirea omului pe pământ etc. Mi-a plăcut foarte mult că acești elevi caută despre scopul lor pe pământ. Ei integrează în vocația profesiei lor și partea spirituală. Lucrul acesta mă bucură foarte mult pentru că am văzut tineri ancorați în partea duhovnicească a vieții”.
„Când am pășit în Biserică, oamenii s-au speriat pentru că ne-au văzut îmbrăcați în uniformă
Membru al grupului psaltic Tronos, Francisco Iaru se hrănește din muzica bizantină. „Orice aș fi făcut în această viață, la Biserică și la muzica bizantină nu aș fi avut cum să renunț vreodată pentru că așa m-am format. Pentru muzica bizantină am plâns în seminar pentru că îmi doream foarte mult să o învăț”, rememorează Francisco.
Pentru că iubește să cânte lui Dumnezeu a transformat pasiunea pentru psaltică în misiune, oferind răspunsurile liturgice atât în capela instituției, cât și la alte biserici. De cele mai mult ori, credincioșii sunt surprinși când văd la strană tineri îmbrăcați în uniforma de poliție.
„Este un contrast interesant și are impact asupra oamenilor, pentru că iese un pic din acel scenariu uzual cu care ne întâlnim de regulă. Muzica psaltică și uniforma de poliție reprezintă o combinație mai puțin cunoscută. Însă, orice contrast divergent în aparență, poate deveni o combinație convergentă foarte frumoasă”.
Și-a reamintit momentul mediatizat de presa laică, atunci când au oferit răspunsurile liturgice la o biserică din centrul orașului Câmpina.
„Când am pășit în Biserică, oamenii s-au speriat efectiv pentru că ne-au văzut îmbrăcați în uniformă, și toată lumea zicea: A venit Poliția! Raportat la situația pandemică, probabil oamenii s-au gândit că polițiștii au intrat în biserică pentru a da amenzi. Noi am mers pe rând, am sărutat icoana de pe iconostas, apoi ne-am retras la strană”.
Omul sfințește locul, mai spune Francisco. „La prima liturghie unde am oferit răspunsurile liturgice îmbrăcați în uniforma de poliție, în satul natal al domnului director (Comisar-șef de poliție dr. Tache Vasile – n.r.), a venit o bătrânică și m-a strâns de mâini, ne-a mulțumit adresându-mi cuvintele: Vă mulțumesc din suflet, mi-ați făcut ziua mai frumoasă, plec mai luminată acasă, Dumnezeu să vă ajute să vă realizați tot ce v-ați propus și să duceți mai departe această tradiție a muzicii bisericești”.
Unde se vede peste câțiva ani? În mod cert slujind în cele două domenii.
„Mă văd urmând o carieră frumoasă în Poliția Română, dar, în același timp, dacă va rândui Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, să fiu și preot, să-L pot sluji hirotonit, ar fi cea mai mare bucurie pentru mine. Dacă nu o să-L slujesc în continuare de la strana Bisericii pentru că acolo mă simt confortabil avându-l pe Hristos Pantocrator în ochii sufletului. Timpul le va vădi, cum se spune la noi”.
Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” a fost înființată în anul 1968.
Foto credit: Facebook/Francisco Iaru
Sursa: Basilica.ro
