„Copiii auzitori să cunoască lumea surzilor și surzii să cunoască lumea lor”, explică părintele Mirel Ilie obiectivele schimbului de experiență pe care intenționează să-l organizeze în această vară.
Tocmai s-a întors dintr-o tabără organizată în Munții Ciucaș pentru douăzeci și cinci de copii surzi din Arhiepiscopia Bucureștilor, dar gândul lui se îndreaptă spre celelalte două serii care vor urma în perioada următoare și care vor implica schimbul de experiență menționat.
„Încercăm să organizăm o tabără în Maramureș și alta în Sălaj; tabere la care ne dorim să participe un număr egal de copii auzitori din zona respectivă. Astfel, fiecare va cunoaște câte un pic din lumea celuilalt”.
„Ne dorim să împropriem valori din ținutul lor, să vedem tradiții pe care le au și încercăm, în felul acesta, să dobândească un plus de valoare din punct de cultural”, a declarat pentru Agenția de știri Basilica preotul comunității surzilor din Arhiepiscopia Bucureștilor.
Taberele organizate pentru copiii cu deficiențe de auz și vorbire din eparhie au ajuns la a cincea ediție. Denumirea „Cercetașii munților” a fost stabilită de primii copii care au plecat în tabără alături de părintele Mirel Ilie.
„În momentul în care am vorbit cu ei despre ceea ce însemnă muntele, mi-au spus uimiți: Tu chiar ai urcat pe munte? Emoția cu care mă întrebau era născută dintr-o necunoaștere, pentru că ei nu experimentaseră așa ceva. Și m-au întrebat: Am putea merge împreună? Și așa le-am propus să mergem în tabără. Ei m-au întrebat dacă punem numele Cercetașii munților”.
Taberele organizate pentru surzi au obiective mult mai practice decât cele dedicate copiilor fără deficiențe, ne spune părintele.
„Dacă un copil învață în tabără foarte multe lucruri la nivel de teorie, în ceea ce-l privește pe copilul surd, noi încercăm să le implementăm la nivel de practică, pentru că el trebuie să plece de acolo cu lecția învățată. Când pleacă acasă, el trebuie să aibă lecția învățată și să știe la ce-l poate ajuta în viață”.
Astfel, atelierele din tabără îmbină aspectele duhovnicești cu cele practice.
„Poate într-o tabără de copii auzitori există un atelier de pictură. Pentru hipoacuzici încercăm să dezvoltăm altceva, chiar dacă unele lucruri par banale. Ei, în viață, se vor lovi de foarte multe neputințe. Spre exemplu, vor trebui să-și facă o schiță a unui dulap pentru casă. Fapt pentru care noi aducem persoane specializate care îi învață astfel de lucruri: ce urmărim la un dulap, ce este important pentru meseriașul care vede proiectul respectiv, schița noastră ce trebuie să cuprindă”.
„Avem și ateliere prin care îi facem să înțeleagă cum se produce un anumit lucru. Avem un atelier de țesut covoare, un atelier de olărit etc”.
Accentul în tabără este așezat și pe aspectele culturale, dar și pe dezvoltarea sentimentelor naționale.
„Încercăm să îmbinăm partea duhovnicească cu cele practice. Avem o seară de creație literară. Alegem o temă și fiecare dintre ei trebuie să compună un eseu/poezie legată de munte, mamă, țară etc. Încercăm să cultivăm și identitatea națională. Am realizat materiale pe înțelesul lor, am făcut o incursiune în istoria poporului român. Încercăm să dezvoltăm în mintea lor identitatea națională care vedem că și la noi la auzitori se perimă. O uităm, din păcate”.
Prima serie a taberei din acest an s-a desfășurat în perioada 19-23 iulie și a fost organizată în Munții Ciucaș.
Foto credit: Pr. Mirel Ilie/arhivă personală
Sursa: Basilica.ro
