Viața și Acatistul Sfântului Ierarh Luca al Crimeii

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viața și Acatistul Sfântului Ierarh Luca al Crimeii, în noua colecţie de Acatiste şi Vieţi de Sfinţi.

Sfântul Luca al Crimeei s-a născut în anul 1877, în oraşul Kerci din Crimeea, din părinţi dreptcredincioşi, primind la botez numele de Valentin. De mic a primit o aleasă învăţătură, apoi a studiat la Kiev, mai întâi la Academia de Arte Frumoase, apoi la Facultatea de Medicină. Atât în vremea războiului ruso- japonez (1904-1905), cât şi în timpul Primului Război Mon­dial (1914-1917), Sfântul s-a ofe­rit ca voluntar, îndeplinind misiunea de chirurg în mai multe spitale din Rusia.

În anul 1916, şi-a susţinut doctoratul, apoi s-a hotărât să-şi publice experienţele medicale într-o carte numită Eseu despre chirur­gia infecţiilor septice, în care pre­zenta pentru prima dată infor­maţii de mare importanţă, care aveau să aducă salvarea multor vieţi omeneşti. În anul 1906 tânărul Valentin s-a căsătorit cu Ana, însă o boală incurabilă a pricinuit moartea timpurie a  soţiei sale, astfel încât Sfântul a rămas singur cu cei patru copii ai lor. După venirea la putere a stăpânirii atee în Rusia, în anul 1917, medicul Valentin, stabilit la Taşkent, nu a încetat a-şi ma­nifesta public credinţa ortodo­xă. De aceea, ierarhul locului l-a chemat să slujească Bisericii, încredinţat de faptul că aceasta este misiunea şi calea ce îl aşteaptă, doctorul Valentin a acceptat fără nicio reţinere hiro­tonia în preot, în anul 1921. În scurt timp, a primit şi tunderea în monahism, luând numele de Luca. În anul 1923, la cererea credincioşilor, a fost hirotonit arhiepiscop de Taşkent. La scurt timp a fost însă întemniţat, urmând un lung şir de 11 ani de pribegie şi suferinţe în închiso­rile comuniste. Fiind un chirurg vestit, episcopul Luca a primit aprobarea de a opera în spitalele din închisorile prin care a fost  purtat. Fiecare operaţie începea i şi se termina cu o rugăciune către Maica Domnului, iar curăţarea trupului cu iod, spre dezinfectare, Sfântul o făcea în semnul crucii. În anul 1946, reabilitat chiar de prigonitorii săi, datorită faimei sale în întreaga lume, Sfântul Luca a fost numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea. Acolo a reînviat credinţa şi viaţa duhovnicească. Predicile lui erau ascultate, pe lângă credincioşii de rând, de studenţi, intelectuali şi chiar de oameni având altă credinţă.

Sfântul nu s-a temut niciodată  în cuvântările sale a condamna ateismul. La bătrâneţe, Sfântul şi-a pierdut cu totul vederea. Despre aceasta însă, el spunea: „Cel ce  şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina la fel cu  cea de pe Tabor". Sfântul Luca al Crimeei a adormit în Domnul la data de 11 iunie 1961.

Fiind cinstit ca un nou doctor fără de arginţi şi făcător de minuni, Ierarhul şi medicul Luca a fost canonizat în anul 1996. Sfintele lui moaşte au fost aşeza­te în Catedrala „Sfânta Treime" din Simferopol, unde săvârşesc tămăduiri minunate.

În anul 2013, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înscrierea numelui său şi în calendarul Bisericii noastre, cu zi de pomenire la 11 iunie.

O parte din moaştele sale se află şi în ţara noastră, la Paraclisul Institutului National de Endocrinobgie „C.I. Parhon", din Bucureşti.