Consfătuire la început de an școlar privind predarea Religiei

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat în deschiderea Consfătuirii profesorilor de Religie din Arhiepiscopia Bucureștilor, Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, miercuri, 11 septembrie 2019:

Consfătuire la început de an școlar privind predarea Religiei

Consfătuirea din anul acesta (2019) cu profesorii de Religie din Arhiepiscopia Bucureștilor, intitulată: „Consfătuire la început de an școlar privind predarea Religiei”, dorește să evidențieze necesitatea intensificării cooperării factorilor responsabili în transmiterea valorilor educaționale creștine de ordin spiritual, moral și cultural în societatea de azi.

În contextul actual, marcat de fenomenul secularizării, care generează o criză a valorilor în învățământul românesc, la nivelul disciplinei Religie este necesară asumarea și aprofundarea legăturii dintre pregătirea teologică didactică, pe de o parte, și conștiința eclesială a profesorilor de Religie, pe de altă parte.

Este de dorit o creștere permanentă a exigențelor didactice, însă excelența în educația religioasă nu trebuie să se epuizeze în cunoașterea informațională, ci trebuie să acorde importanță cel puțin egală și formării spirituale și practice a elevilor.

Pregătirea temeinică didactică și teologică a profesorilor de Religie nu trebuie să diminueze conștiința lor misionară de a forma buni creștini. Fiecare profesor de Religie este chemat, înainte de toate, să fie mărturisitor al iubirii milostive a lui Hristos pentru copii și tineri, dar și pentru toți oamenii. În acest sens, disciplina Religie este chemată să cultive lumina și bunătatea din sufletul elevilor, prin legătura lor spirituală cu Hristos și cu sfinții Lui.

Astfel, predarea religiei ortodoxe ca știință a mântuirii și a vieții veșnice, adică a comuniunii omului cu Dumnezeu, devine o lumină permanentă a vieții elevului și o bucurie a comunității eclesiale și sociale. Vorbind despre lumina sau sensul vieții, Părintele Dumitru Stăniloae spune: „În fiecare om este o lumină. Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alții. Fiecare se umple de lumina celuilalt”[1].

Ca și odinioară, în vechea lume a satului românesc, Biserica, alături de Familie și de Școală, trebuie să fie activă și creatoare în educația copiilor și a tinerilor, mai ales în cazul celor locuiesc în mediul rural, un spațiu în care accesul la educație este limitat și îngreunat din cauza izolării satelor și insuficienței dotărilor practice a elevilor.

Astăzi, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, Familia, Biserica și Școala sunt chemate să ofere copiilor și tinerilor ajutorul spiritual și material necesar dezvoltării lor atât în plan personal, cât și comunitar, să cultive iubirea sinceră față de părinți, de profesori, de colegi, dar și ajutorarea celor aflați în situații dificile.

În acest efort comun de aprofundare a actului educațional, profesorul de Religie trebuie să transmită cunoștințe religioase, dar și să cultive comuniunea în sufletele elevilor, adică bucuria, pacea interioară, speranța și dorința de-a ajuta pe alții. Într-o lume confuză și dezorientată, tinerii caută, în Familie, în Biserică și în Școală, persoane care să-i ajute să discearnă între provocările actuale și perspectivele de viitor, între tentații efemere și valori permanente, între moda zilei și modul de a cultiva identitatea și demnitatea proprie.

În acest context social, valorile educaționale oferite de Biserică, prin educația religioasă din școlile publice, trebuie susținute și promovate de toate unitățile bisericești, cu prioritate de parohii și de birourile de cateheză parohială, întrucât aceste valori ajută pe tineri să se formeze spiritual, să cultive iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de semeni, ca lumină permanentă pentru viață în momente bune și în momente dificile.

În ceea ce-i privește pe clericii slujitori ai Sfintelor Altare, aceștia sunt în permanență îndemnați să sprijine activitatea educațională a copiilor și tinerilor din parohiile lor, inclusiv prin asigurarea fondurilor necesare pentru acoperirea costurilor materialelor didactice pentru copiii proveniți din familii sărace.

De aceea, în Arhiepiscopia Bucureștilor, există de câțiva ani o frumoasă tradiție ca, la început de an școlar, parohiile să ajute cu rechizite și uniforme școlare, manuale, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, elevii din familiile sărace sau defavorizate, în baza parteneriatului dintre școală și parohie, încheiat cu unitățile de învățământ. În această privință, profesoarele și profesorii de Religie trebuie să ofere preoților detalii referitoare la cazurile elevilor proveniți din familii defavorizate care studiază în unitățile școlare în care vă desfășurați activitatea.

Totodată, prezența preoților în unitățile de învățământ, prilejuită de festivitățile de deschidere și închidere a anului școlar, dar și cu alte ocazii cultural-misionare și social-filantropice, trebuie privită ca un drept fundamental la mărturisirea liberă și asumată a credinței proprii, neîntreruptă decât în timpul prigoanei comuniste.

În același timp, în contextul recentelor acțiuni potrivnice neo-marxiste și secular-umaniste, rugăciunea de binecuvântare a noului an școlar trebuie atent organizată, cu implicarea profesorilor de Religie, pe baza acordurilor de parteneriat dintre parohii și școli, aprobate de Consiliile de administrație ale școlilor, în conlucrare cu comitetele de părinți și cu Asociația Părinți pentru Ora de Religie.

Parohiile implementează astăzi proiecte educaționale și catehetice multiple ca, de pildă: Hristos împărtășit copiilor, Alege școala! (proiect ajuns acum în etapele IV, V și VI), Calea mântuirii, Cateheze pentru viață, Tabere și excursii de tineret etc. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente și viitoare sunt crescânde.

În plus, revigorarea catehezei parohiale și intensificarea misiunii profesorului de Religie sunt necesare pentru a reda copiilor imaginea frumoasă a Școlii românești și pentru a reda profesorilor prestigiul și demnitatea socială a profesiei de pedagog, iar părinților încrederea că nu există investiție mai mare pentru viitorul copiilor decât educația sănătoasă, ancorată în valorile credinței, cultivate și transmise în Familie, Școală și Biserică.

În concluzie, cu prilejul începutului anului școlar 2019-2020, ne rugăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Învățătorul și Domnul” (Ioan 13, 13), să lumineze și să umple de pace și bucurie sufletele copiilor și tinerilor, precum și ale părinților, învățătorilor și profesorilor care îi ajută pe elevi să fie o binecuvântare pentru poporul român, pentru prezentul și viitorul României!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Notă:

[1] Pr. Dumitru Stăniloae, M.-A. Costa de Beauregard, Mică Dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, Editura Deisis, Sibiu 2007, p. 215.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Sursa: Basilica.ro

Din aceeași categorie