Tomosul sinodal pentru proclamarea canonizării Sf. Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail

Tomosul sinodal prezentat la proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail, duminică, 27 octombrie 2019.

Tomos sinodal
al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române
pentru proclamarea canonizării
Sfântului Ierarh Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal și dreptcredincioșilor creștini
din Patriarhia Română,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!

După sfintele predanii ale iubitorilor de Dumnezeu Apostoli și ale Sfinților noștri Părinți, lucru drept și folositor este pentru plinătatea Bisericii a cinsti cu evlavie pe sfinții care, cu dragoste și cu bună cuviință, au urmat lui Hristos. Cinstind pe sfinți, Îl cinstim de fapt pe Dumnezeu, „Cel minunat întru sfinții Săi” (Psalm 67, 36) și, aducând laudă slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima se încălzește și voința se întărește spre buna lucrare a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul David glăsuiește: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalm 138,17).

Unul dintre acești prieteni ai lui Dumnezeu este și Episcopul Dionisie Erhan, cinstit de popor și cu numele de Vlădica Dionisie. Acesta s-a născut în satul Bardar, județul Lăpușna din Basarabia, la 2 noiembrie 1868, primind la botez numele Dimitrie. La vârsta de 15 ani, simțind dorul de Dumnezeu și dorința de a îmbrăca haina monahală, Dimitrie a intrat în obștea Mănăstirii Suruceni, aflată în apropierea Chișinăului.

După șapte ani de ascultare a fost făcut rasofor, iar după alți nouă ani a fost tuns în monahism, în anul 1899, primind numele Dionisie. în anul 1900 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1904 a fost hirotonit ieromonah. Remarcându-se printr-o viață aleasă, prin rugăciune stăruitoare și prin participare cu multă evlavie la sfintele slujbe, prin dragoste de Dumnezeu, prin blândețe, dar și fermitate și demnitate în apărarea credinței și a neamului, ieromonahul Dionisie s-a bucurat de aprecierea credincioșilor care îl căutau pentru sfat duhovnicesc.

În anul 1908, Preacuviosul Părinte Dionisie Erhan a fost ales stareț al Mănăstirii Suruceni. Tânărul stareț a avut un rol de seamă în acele vremuri grele, lucrând cu osârdie la realizarea idealului de unitate al românilor, în perioada premergătoare momentului istoric de la 27 martie 1918, dar și după acesta.

Pentru activitatea sa bisericească deosebită, dar și pentru viața sa duhovnicească prin care ajunsese foarte cunoscut și iubit de toți basarabenii, a fost ales arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, fiind hirotonit la 22 iulie 1918, în Catedrala mitropolitană din Iași. În anul 1932 a fost numit Locțiitor al eparhiei vacante a Cetății Albe-Ismail, iar în ședința din 18 aprilie 1934 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a validat ca episcop al acestei eparhii.

În această slujire, a contribuit la restaurarea și zidirea de biserici în eparhia sa, la intensificarea vieții duhovnicești prin înființarea de instituții pentru formarea clerului, s-a îngrijit de educația tinerilor prin înființarea sau dotarea corespunzătoare a unor școli și prin acordarea unor burse de studiu, a susținut material familiile defavorizate, a înființat azile și orfelinate, precum și o asociație care să sprijine soțiile văduve ale preoților.

De asemenea, s-a îngrijit de publicațiile eparhiale, de activitatea mănăstirilor și a parohiilor și a lucrat cu multă râvnă la înnoirea duhovnicească în sudul Basarabiei. Sfintele slujbe le săvârșea întotdeauna cu evlavie și în liniște, nevorbind cu nimeni, ci fiind neîncetat în stare de rugăciune.

Preasfințitul Părinte Episcop Dionisie Erhan a păstorit eparhia Cetății Albe-Ismail până în 28 iunie 1940 când, din cauza anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică, s-a refugiat în Episcopia Argeșului, unde a păstorit între anii 1940-1941. Apoi, după eliberarea Basarabiei (1941-1944), împovărat de ani și suferință, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Suruceni, trecând la Domnul, întru mireasma sfințeniei, în data de 17 septembrie 1943. Sfintele sale moaște au fost descoperite neputrezite în anul 2018, la împlinirea a 100 de ani de la hirotonirea sa în arhiereu.

Ținând seama de viața sa sfântă și de râvna lui mare pentru luminarea turmei sale duhovnicești și de roadele minunate ale lucrării și păstoririi sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 25 octombrie 2018, a găsit că este bineplăcut lui Dumnezeu și folositor obștii dreptcredincioșilor ca el să fie prețuit cu cinstirea cuvenită și să fie înscris în rândul sfinților ierarhi din calendarul ortodox. Drept aceea, pe temei canonic și sinodal, chemând în ajutorul nostru harul Preasfintei, de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi,

Hotărâm

Ca, de acum înainte și până în veac, Părintele nostru Dionisie Erhan, Episcopul Cetății Albe-Ismail, să fie cinstit în rândul Sfinților Ierarhi de întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu numele de Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail.

Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 17 septembrie a fiecărui an, când a trecut la cele veșnice, urmând ca această prăznuire să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească viața, slujba și acatistul Sfântului Ierarh Dionisie, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de dreptcredincioșii creștini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți Sfinți Ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. De asemenea, mai rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor sfinte lăcașuri noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și a dreptcredincioșilor creștini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de Canonizare se proclamă astăzi, 27 octombrie, din anul mântuirii 2019, la Catedrala Patriarhală din București.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu – Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13,13].

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Foto credit: Basilica.ro

Sursa: Basilica.ro