Evenimente bisericești

Cele mai cunoscute gesturi care însoţesc rugăciunea sunt semnul Sfintei Cruci, metaniile, ridicarea mâinilor, şi îngenunchierile. Slujbele care se oficiază în perioada Postului Mare sunt caracterizate şi de o participare a trupului la rugăciunea comunitară mai importantă decât de obicei. În practica actuală, metania este una dintre caracteristicile Triodului, fiind o formă de jertfire trupească şi singurul mod de rugăciune care implică un efort fizic din partea credinciosului. „Metaniile sau închinăciunile sunt gesturi care însoţesc rugăciunea mai cu seamă în

Sfântul Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seamă şi mai prolifici creatori de canoane şi imne, deosebite prin frumuseţea formei şi profunzimea gândirii. Sfântul Andrei Criteanul este menţionat în izvoarele istorice începând cu secolul al IX-lea. S-a născut în Damasc în jurul anului 600. „El se naşte în Damasc din părinţi creştini, prin urmare vine dintr-o tradiţie orientală semită şi această tradiţie este o tradiţie lirică. Ea s-a remarcat de-a lungul istoriei începând cu Sfântul Efrem

Pe 17 aprilie 2013, în săptămâna a V-a din Postul Mare va fi oficiată în toate bisericile Denia Canonului cel Mare. Deniile, slujbe specifice Postului Mare, sunt utrenii care se săvârşesc în seara zilei precedente. Astfel, Denia Canonului cel Mare este utrenia zilei de joi, 18 aprilie, oficiată miercuri seara. Cunoscută drept „Canonul lacrimilor”, această creaţie în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe şi este citit integral miercuri în săptămâna

În săptămâna a V-a din Postul Mare vineri seara se oficiază Denia Acatistului Bunei Vestiri. La Catedrala Patriarhală slujba va începe la orele 16:00. Din punct de vedere liturgic, această slujbă face parte din rânduielile specifice ale Postului Mare, menite să-l pregătească sufleteşte pe credincios pentru marele praznic al Învierii Domnului. Alături de profunzimea şi frumuseţea specifică a rugăciunii în sine, Imnul Acatist are şi o istorie miraculoasă care, analizată în esenţă, constituie un real izvor de învăţături duhovniceşti ce-şi

În duminica a patra a Postului Mare, la Sfânta Liturghie s-a citit Evanghelia vindecării fiului lunatic de la Marcu cap. 9, v. 17-32. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit în cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală despre cultivarea darurilor în relaţie cu Dumnezeu. Episodul vindecării copilului lunatic, stăpânit de diavolul surd şi mut, descoperă lucrarea întreită de vindecare pe care Mântuitorul o face asupra copilului chinuit, asupra tatălui acestuia şi asupra

Pe drumul asemănării cu Dumnezeu, omul „căzut“ este chemat să pună început. Neîncetat. Tăcerea buzelor, paza ochilor, a auzului şi a minţii de stimulul păcatului sunt trepte primare în procesul de tămăduire a sufletului de rănile neascultării. Pregătirea aperceptivă. Nu de puţine ori oamenii dezvoltă afecţiuni psihice sau fizice care nu pot fi tratate clinic. Ei caută cu disperare tămăduirea, însă medicina clasică nu îi poate ajuta totdeauna. Şi atunci sunt căutate căi alternative de vindecare. Însă vindecarea de boală

Postul Mare este cunoscut ca perioadă prin excelenţă a pocăinţei. Aceasta nu este în mod necesar scopul postului, ci este mai degrabă instrumentul prin care omul se pregăteşte sufleteşte şi trupeşte să-L primească pe Hristos cel înviat. Pocăinţa este mijlocul prin care pregătirea pentru Înviere se realizează în cel mai autentic mod. Secularismul din societatea actuală a scindat însă înţelegerea pocăinţei de către unele persoane care o consideră fie un simplu act particular, fie un act circumscris total spaţiului liturgic

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit pe 14 aprilie 2013 în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală, a explicat semnificaţiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a IV-a din Postul Mare de la Sfântul Evanghelist Marcu, capitolul al IX-lea, versetele de la 17 la 32, în care este prezentată Vindecarea fiului lunatic. Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte minuni pentru a-i conduce pe oameni pe calea unirii cu Dumnezeu Patriarhul României a evidenţiat, printre altele, rolul rugăciunii

Sfântul Cuviosul Ioan Scărarul a fost fiul lui Xenofont şi al Mariei. Xenofont a avut doi fii: Ioan şi Arcadie. Mergând la şcoală în Berit (azi Beyrut), în Fenicia, o furtună a scufundat corabia cu care călătoreau. Prin voia lui Dumnezeu ei au scăpat cu viaţă, ajungând în părţi diferite. S-au călugărit amândoi, Ioan şi-a păstrat numele, Arcadie s-a numit Gheorghe. După o perioadă s-au întâlnit cu părinţii lor la Ierusalim, care au intrat şi ei în monahism. S-a născut

Biserica Ortodoxă se va afla la 14 aprilie 2013 în Duminica a IV-a din Postul Sfintelor Paşti, numită şi a Sfântului Ioan Scărarul. Cuviosul a trăit în ultima parte a secolului al VI-lea şi prima parte a veacului al VII-lea, intrând de tânăr în viaţa monahală. Prăznuirea Sfântului Ioan Scărarul în această Duminică nu începe să fie atestată în manuscrise decât în secolul XIII, pentru a se regăsi aproape în toate documentele secolului XV. Anterior, Duminica a IV-a era rezervată