„Privind cu admirație la pilda celor 40 de Mucenici, să le urmăm credința”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, luni, la hramul Mănăstirii Antim din Capitală.
Ierarhul a subliniat ajutorul duhovnicesc primit de la mamă de cel mai tânăr dintre acești mucenici. Mama a stat pe malul lacului înghețat toată noaptea, rugându-se ca fiul ei să nu cedeze și să se lepede de credință.
„S-a rugat toată noaptea lui Dumnezeu ca fiul ei să rămână alături de cei 39 de tovarăși ai lui, ca să împărtășească împreună cu ei cununa cea neveștejită oferită de Hristos mucenicilor”, a spus părintele episcop vicar patriarhal.
Preasfinția Sa a amintit și de decizia de ultim moment a unuia dintre gardieni, care a văzut cu ochii duhului o cunună din cer rămasă fără martir, în urma cedării unuia dintre cei 40.
„A văzut o lumină care încălzea apa lacului, pentru a o face suportabilă celor 39 de creștini care rămăseseră, și a văzut 40 de cununi”, a amintit episcopul vicar patriarhal. „Una dintre ele însă nu avea un mucenic, un răbdător pe creștetul căruia să se așeze.”
Încurajat de această viziune, soldatul care stătea de pază s-a dezbrăcat de uniforma militară, mărturisind că este creștin, și s-a aruncat în iazul înghețat.
Ierarhul a legat acest episod de fragmentul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii a Darurilor înainte sfințite: cel în care stăpânul viei tocmește lucrători pe care îi plătește la fel indiferent cât de mult lucrează.
„De ce s-a ales această evanghelie? Ca să ne arate că Dumnezeu este generos și nu rămâne nimănui dator, chiar dacă începe să lucreze pentru Dumnezeu la apusul vieții lui”, a spus Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul.
Preasfinția Sa l-a comparat cu tâlharul de pe cruce pe gardianul care a luat ultimul cununa muceniciei alături de cei 39 rămași: „Iată că în ceasul al 11-lea s-a numărat împreună cu ceilalți mucenici”, a spus ierarhul.
„Iată de ce mântuitorul ne-a îndemnat mereu în timpul activității Sale publice: Privegheați și vă rugați, că nu știți ceasul când va veni Fiul Omului, pentru că vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.”
„Privind la vârsta fiecăruia dintre noi, de la tinerii copii care erau în strană și până la cei cu pletele sau barba albă, fiecare ne găsim la un ceas al vieții noastre, fie că suntem la ceasul întâi sau al 11-lea, să nu pregetăm să lucrăm cu frică și cu cutremur la mântuirea noastră, pentru că vine noaptea, adică moartea, când nimeni nu mai poate să lucreze, adică nimeni nu mai poate face ceva pentru mântuirea lui”, a subliniat Preasfinția Sa.
Părintele episcop vicar patriarhal a menționat ca exemple de lucrare în via Domnului doi sfinți români recent canonizați: pe Sf. Cuv. Sofian de la Antim, ale cărui moaște se află în mănăstire, și pe Sf. Pr. Mc. Liviu-Galaction de la Cluj, pomenit cu o zi înainte în Biserica Ortodoxă Română.
La final, Protos. Vicențiu Oboroceanu, starețul Mănăstirii Antim, i-a mulțumit ierarhului pentru prezență, rugăciune și cuvânt.
„Mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh pentru delegarea Preasfinției Sale la slujirea din sfânta noastră mănăstire”, a spus părintele stareț.
„Preasfinția Voastră, vă mulțumim că sunteți din nou în mijlocul nostru și că ne-am bucurat împreună de o rugăciune care este deosebit de specială, pentru că este în timpul postului și are o anumită rânduială care adaugă, ceea ce este foarte rar în timpul anului.”
Părintele protosinghel i-a dăruit ierarhului, din partea obștii, o icoană reprezentându-l pe Sf. Ier. Vasile cel Mare, care a scris una dintre cele mai frumoase predici la sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei.
© 2003 - 2026 Arhiepiscopia Bucureștilor.
Toate drepturile rezervate.
