Mănăstirea Radu Vodă | Simpozion dedicat Patriarhului Justinian Marina

Ierarhi, profesori de teologie, preoţi și oameni de cultură l-au evocat astăzi, 24 martie 2017, la Mănăstirea Radu Vodă, pe Patriarhul Justinian Marina, informează Agenţia de ştiri Basilica.

Simpozionul, organizat de mănăstirea bucureșteană la împlinirea a 40 de ani de la trecerea la Domnul a celui de-al treilea patriarh al Bisericii noastre, a fost moderat de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

În deschidere, Preasfinţia Sa a evocat personalitatea Patriarhului Justinian şi a evidenţiat faptul că aceasta poate fi considerat un nou ctitor al Mănăstirii Radu Vodă.

Dintre numeroasele biserici pe care le-a rectitorit, Patriarhul Justinian avea să îşi aleagă, doar cu patru ani înainte de a trece pragul acestei lumi, ca loc de îngropăciune Mănăstirea Radu Vodă. Dacă nu îşi aşeza aici mormântul, poate că biserica şi mănăstirea nu ar mai fi fost astăzi în picioare, a explicat ierarhul.

Invitat de onoare al evenimentului, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, a evidenţiat patriotismul Patriarhului Justinian despre care a spus că a proclamat în chip luminos simbioza dintre stat şi Biserică, adică buna înţelegere în conlucrarea întreolaltă fără amestec ideologic.

Ce poate însemna aceasta dacă nu credinţa şi patriotul luminat în aceeaşi persoană plină de dinamism şi tumult. Cum să nu îl iubim pe patriarhul cel ortodox al neamului românesc, neam pentru care se roagă cu nestrămutată credinţă. Cum să nu ne fie model de slujire şi patriotism luminat?

Chiriarhul Argeşului şi Muscelului a relatat şi episodul trecerii la cele veşnice a vrednicului ierarh.

Încă din luna februarie, Părintele Patriarh Justinian fusese internat la spitalul Elias, din cauza problemelor de sănătate. În dimineaţa zilei de 26 martie 1977 s-a hotărât externarea sa. De la spital a fost luat de fiul său, doctorul Ovidiu Marina.

Pentru a-l proteja, nimeni nu i-a spus patriarhului de consecinţele cutremurului din acel an. De aceea, când a ieşit cu maşina pe poarta spitalului, dărâmăturile şi clădirilor avariate aveau să îl marcheze. În acel moment, ultimele sale cuvinte au fost: „Dar ce s-o fi întâmplat cu bisericile mele?”, după care şi-a dat ultima suflare