Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, a vorbit, duminică, la Mănăstirea Radu Vodă din București, despre legătura dintre Sfântul Ierarh Nectarie și pericopa pe care a numit-o a „vindecării și iertării”, citită în această zi.
„Astăzi, Evanghelia ne pune înainte două minuni care se împletesc într-un mod tulburător: învierea fiicei lui Iair și vindecarea femeii care de doisprezece ani suferea de hemoragie (Luca 8, 41-56). Cele două minuni arată că Iisus Hristos este Domn atât peste viață cât și peste moarte. Ceea ce leagă aceste două minuni este credința puternică și smerenia autentică, ce transformă neputința în speranță, suferința în biruință”, a explicat Preasfinția Sa.
Vorbind despre cele două minuni săvârșite de Hristos, vindecarea femeii bolnave și învierea fiicei lui Iair, PS Paisie subliniază că nu este vorba despre magie, ci despre smerenie și credință.
Smerenia este manifestată de rugămintea lui Iair, un conducător al sinagogii din Capernaum.
„Faptul că acest iudeu de rang înalt s-a prosternat, a căzut la picioarele lui Iisus rugându-L, arată, pe lângă disperarea sa, încrederea lui că Iisus este un profet mare, trimis de Dumnezeu, Care îi poate salva fiica”, a menționat ierarhul.
Credința puternică a femeii de 12 ani completează tabloul evanghelic.
„Era convinsă că puterea lui Iisus este mai mare decât orice vină sau păcat pe care ea l-ar fi comis. În disperarea ei, ea atinge haina lui Hristos și primește vindecarea, Iisus a vindecat-o! Însă, gestul pe care-l făcuse ea era sub osânda legii, iar acum trebuia să fie salvată”.
„De aceea Hristos-Domnul îi oferă ocazia: Cine M-a atins, întreabă El? O întrebare prin care dorește mai cu seamă să o determine pe femeia vindecată să facă o mărturisire asumată a credinței sale”, consideră PS Paisie Sinaitul.
Sărbătorirea Sfântului Nectarie de la Eghina, vindecătorul de boli, nu este întâmplătoare, ci „se adaugă în chip minunat înțelesurilor duhovnicești ale Evangheliei din această duminică, a 24 după Rusalii, în care se vorbește despre vindecare și înviere”.
Sfântul Nectarie, prin smerenia și credința sa, cele două virtuți subliniate în pericopa evanghelică din Duminica a 24-a după Rusalii, a căpătat darul vindecării trupurilor și sufletelor.
„Deși Sf. Nectarie a fost o personalitate ecleziastică importantă, a trăit o viață de o mare smerenie, adesea confruntându-se cu nedreptăți și calomnii. Smerenia și viața sa ascetică, răbdarea și blândețea sa, au fost o scară de înălțare la asemănarea cu Hristos-Domnul, dobândind, prin puterea Duhului Sfânt, harul vindecător al trupurilor și sufletelor”, a spus Preasfinția Sa.
Dar nu este vorba despre simpla vindecare medicală, ci mult mai mult decât atât.
„Vindecarea pe care o dăruiește Dumnezeu depășește stadiul propriu-zis al vindecării, proiectând omul în împlinirea vocației sale și anume sfințirea omului sau asemănarea cu Dumnezeu, Creatorul Său. Vindecarea sau tămăduirea face parte din taina sau iconomia mântuirii şi îndumnezeirii omului”, a adăugat ierarhul.
Iar medicamentul suprem oferit de Biserică este Sfânta Împărtășanie cu Sfântul Trup și Sfântul Sânge al Mântuitorului Hristos, doctorul sufletelor și al trupurilor.
„Vindecarea sau redobândirea sănătății fizice, ori psihice, oricât de importantă ar fi ea, este doar prefigurare sau pregustare a mântuirii omului pregătită de Dumnezeu. De aceea, Sf. Euharistie, adică împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, este medicamentul cel mai puternic pe care viața sacramentală a Bisericii Ortodoxe îl poate oferi spre tămăduirea completă a omului. Pentru Sf. Părinți ai Bisericii, începând cu Sf. Ignatie al Antiohiei, împărtășania este medicamentul nemuririi”, subliniază Preasfinția Sa.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a încheiat cu un cuvânt despre Mănăstirea Radu Vodă, acolo unde sunt găzduite moaștele Sfântului Nectarie.
„Aici, la racla cu moaștele Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina, vin oameni cu suferințe foarte grele, debusolați, răniți de păcate sau de boală, și află mângâiere și sfat bun. Vin însă și oameni cu credință puternică, cu răbdare pilduitoare, cu darul rugăciunii, încât, de multe ori, aceștia devin modele pentru alții, și chiar pentru părinții slujitori ai mănăstirii”.
„În această mănăstire, o mână de călugări tineri și curajoși stau de strajă Sf. Nectarie și slujesc oamenilor. Tinerețea lor închinată lui Dumnezeu ne încurajează pe toți și aduce alinare sufletelor copleșite de suferință și de tristețe, cu nădejdea în lucrarea minunată a harului”.
„Dumnezeu lucrează pentru oameni prin sfinți, dar și prin slujirea și jertfa unor astfel de monahi care se dăruiesc pe sine în slujirea semenilor prin rugăciune, prin povățuire și mângâiere duhovnicească”, a concluzionat Episcopul vicar patriarhal.
© 2003 - 2026 Arhiepiscopia Bucureștilor.
Toate drepturile rezervate.
