Vecernia iertării la Catedrala Patriarhală

Postul Mare începe cu Vecernia din Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau „Vecernia Iertării”. Este o slujbă specială, care deschide, din punct de vedere liturgic, perioada Postului Mare. Denumirea Vecernia Iertării vine de la ritualul care are loc în timpul slujbei, în cadrul căruia slujitorii se îmbrăţişează cerându-şi iertare în mijlocul bisericii, pentru a intra cu inimile curate în Post. Acest ritual a avut loc şi la Catedrala Patriarhală, în cadrul slujbei Vecerniei oficiată astăzi, 2 martie 2014.

Referitor la această rânduială a Bisericii noastre, PS Părinte Siluan, Episcopul ortodox român al Ungariei, a oferit mai multe detalii: „În bisericile noastre în această duminică există şi această rânduială specială a Vecerniei Iertării. Dacă prima parte a Vecerniei se oficiază în mod obişnuit cu veşminte luminate la jumătatea slujbei preotul se îmbracă în veşminte închise, luminile din biserică se apropie mai mult de întunericul acesta tainic al prezenţei lui Dumnezeu şi preotul iese în faţa sfântului altarului şi îi aşteaptă pe credincioşi cerându-le iertare şi credincioşii îi cer iertare atât preotului cât şi uni altora”, a precizat Preasfinţia Sa.

De asemenea, Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și superiorul Așezămintelor românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon a explicat de ce este numită Vecernia Iertării: „A fost numită aşa pentru că, mai ales în marele lavre, mai nou şi în unele parohii, s-a păstrat obiceiul de demult, de la părinţii de altădată care la vremea cântării Stihoavnei îşi cereau iertare unul de la celălalt. Cel mai mare de la cei mai mici şi cei mai mici de la cei mai mari pentru a intra în perioada aceasta a luptei duhovniceşti împăcaţi. Această Vecernie a Iertării începe de fapt Postul Sfintelor Paşti. Veşmintele se schimbă, cântările sunt de pocăinţă, nu mai sunt cântările doxologice pe care le-am ascultat în perioada de până acum. La finalul Vecerniei se citeşte, acolo unde nu s-a citit la prânz, rugăciunea dezlegării tuturor păcatelor, dar şi rugăciunea de intrare în Sfântul şi Marele Post”.

Postul Paştilor, Păresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe; de aceea în popor e numit, în general, Postul Mare.

Sursa: www.basilica.ro