Patriarhul Daniel: Crucea lui Hristos este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea

Cea mai importantă învățătură pe care o desprindem din sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este aceea, că în fapt, Crucea lui Hristos este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

În cuvântul rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Patriarhul Daniel a subliniat faptul că sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci se referă la crucea de lemn pe care a fost răstignit Hristos.

„Astăzi, Biserica noastră prăznuiește Înălțarea Cinstitei și de Viață Făcătoarei Cruci. În esență, această sărbătoare ne spune că, de fapt, crucea lui Hristos este semnul iubirii care învinge păcatul și moartea. Această sărbătoare este foarte populară și cunoscută și sub numele de Ziua Crucii. Troparul praznicului: Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte și cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău, concentrează o mulțime de înțelesuri sau sensuri duhovnicești ale sărbătorii”, a spus PF Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a explicat de ce la Sărbătoarea de azi se citește Evanghelia care se referă la răstignirea Domnului.

„Întotdeauna la 14 septembrie, Biserica face pomenirea Înălțării Sfintei Cruci, aducându‑ne aminte de însăși Crucea de lemn pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Din acest motiv, Evanghelia citită în această zi se referă la răstignirea Domnului, la pătimirile și moartea Sa pe Crucea de lemn, instrument de tortură pe care erau pedepsiți tâlharii și răufăcătorii”, a menționat Patriarhul României.

Sfânta Cruce în conștiința Bisericii

PF Daniel a explicat, succint, care a fost contextul istoric al descoperirii lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim.

„Sfântul Constantin cel Mare a trimis‑o pe mama sa, Împărăteasa Elena, la Ierusalim pentru a căuta Crucea Domnului, despre care se știa că fusese ascunsă. După multe săpături și după ce împăratul a dat poruncă să fie dărâmat templul zeiței Venus, construit anterior de împăratul roman Adrian pe locul Golgotei, au fost descoperite trei cruci într‑o peșteră: Crucea Mântuitorului Hristos și cele ale celor doi tâlhari”.

„Astfel, printr‑o minune a lui Dumnezeu, o femeie muribundă s‑a vindecat în momentul în care a fost atinsă de una dintre cruci, arătând astfel care dintre ele era cu adevărat Crucea lui Hristos. Sfânta Cruce a fost oferită de Împărăteasa Elena, în anul 328, Episcopului Ierusalimului, Macarie. Acesta a ridicat‑o pe un podium și a arătat‑o mulțimii, care s‑a închinat și a cântat cu glas de rugăciune: «Doamne, miluiește», aceasta fiind prima înălțare a Sfintei Cruci în fața poporului”, a spus Patriarhul Daniel.

Preafericirea Sa a mai vorbit și de un alt eveniment istoric care a consolidat această sărbătoare în conștiința Bisericii, după sfințirea bisericii de la Ierusalim din anul 335.

„Astfel, începând din anul 335, data de 14 septembrie a devenit ziua Înălțării Sfintei Cruci. Peste câteva secole, în anul 614, perșii au răpit Crucea, dar ea a fost recuperată în anul 628 de împăratul Heraclie, care a dus‑o la Constantinopol. În anul următor, Sfânta Cruce a fost readusă la Ierusalim și dăruită Patriarhului Zaharia. Patriarhul Zaharia a fost cel care a înălțat din nou această cruce în fața mulțimilor, consolidând astfel sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci”, a spus Patriarhul.

Ne închinăm lui Hristos, nu materiei

Cu ocazia acestui praznic PF Daniel a menționat și semnificația materialului din care este făcută crucea.

„Secole de-a rândul, crucea a fost făcută din lemn. Mai târziu a început să fie confecționată din metal prețios, din aur, din argint, însă în timpul Postului Mare, general, în perioada de pocăință, se folosește cu prioritate Crucea de lemn. Sfânta Cruce Luminoasă, pe care a văzut-o pe cer Sfântul Împărat Constantin cel Mare în 28 octombrie anul 312 lângă Roma, este semn de biruință”, a adăugat Patriarhul.

Preafericirea Sa a subliniat că nu ne închinăm lemnului Crucii, ci „ne închinăm lui Hristos cel răstignit pe lemnul Crucii și biruitor asupra morții prin Înviere și cântăm, Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o mărim. Când cinstim sau venerăm Sfânta Cruce, ne închinăm Domnului Hristos cel răstignit și înviat, pentru că puterea iubirii sale, jertfelnice și a bucuriei învierii sale, sunt arătate de Sfânta Cruce”.

În concluzie, Patriarhul a spus că „semnul Sfintei Cruci nu este doar o podoabă în biserică, ci este semnul iubirii Lui Iisus față de noi, care ne cheamă la iubire smerită față de Dumnezeu și iubire milostivă față de semeni”.