Patriarhul Daniel: Nimic din lumea materială, limitată și trecătoare nu poate răspunde dorinței omului pentru viața veșnică

Patriarhul Daniel a fost prezent duminică la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, unde a subliniat că viața veșnică nu se câștigă prin simpla împlinire a poruncilor, ci prin milostenie și iubire jertfelnică față de semeni:

„Bunurile materiale limitate și trecătoare nu pot da omului sentimentul împlinirii și al desăvârșirii, nici arvuna vieții veșnice, pentru că sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic și nelimitat, este atât de dornic de iubire eternă și infinită, încât nimic din lumea aceasta materială, limitată și trecătoare nu-l poate mulțumi pe deplin, nu poate răspunde dorinței lui de viață veșnică”.

Cea mai importantă întrebare a tinerilor

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat întrebarea tânărului bogat adresată Mântuitorului, legată de dobândirea vieții veșnice. Interogația este una dintre cele mai importante întrebări pe care și le poate pune un om, nu doar un tânăr.

Patriarhul Daniel a atras atenția asupra faptului că, în societatea de astăzi, mulți tineri sunt preocupați de carieră și siguranță materială, dar foarte puțini se gândesc cu adevărat la sensul profund al vieții și la mântuire.

Cei care își pun această întrebare esențială sunt tinerii credincioși, care înțeleg că prioritatea vieții este căutarea Împărăției lui Dumnezeu, urmând ca cele materiale să fie dobândite ca o binecuvântare.

„Întrebarea tânărului bogat era cea mai frumoasă și serioasă întrebare, nu numai pentru un tânăr, ci pentru fiecare om. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur exclamă: «Ce câștig avem de pe urma vieții acesteia pământești dacă nu ne folosim de ea ca să o câștigăm pe cea viitoare, cerească?»”, a punctat Preafericirea Sa.

„O mulțime de tineri sunt astăzi preocupați cum să-și facă o carieră, cum să-și asigure o situație materială bună, însă puțini sunt tinerii care își pun întrebarea: «Ce să fac ca să am viața veșnică?» Acești puțini tineri sunt tinerii credincioși care simt duhovnicește că mai întâi trebuie să caute Împărăția lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adăuga ca binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa lor”.

Patriarhul Daniel a arătat că Domnul Iisus a văzut sinceritatea căutării tânărului bogat și a răspuns cu iubire și blândețe dorinței lui de a trăi o viață desăvârșită, deschizându-i calea spre viața veșnică.

Cum atingem desăvârșirea?

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că o viață morală și credincioasă nu este de ajuns pentru a atinge desăvârșirea, dacă nu este însoțită de săvârșirea concretă a binelui, în special prin milostenie.

„Din Evanghelia de astăzi mai învățăm și un alt adevăr esențial, și anume că nu este suficient să fii credincios și moral, să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, adică nu este suficient să nu săvârșești răul, ci trebuie să faci și mult bine ca să fii desăvârșit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârși acest tânăr bogat față de semenii săi era ajutorarea săracilor, adică milostenia faţă de ei”, a explicat Preafericirea Sa.

Tânărul bogat din Evanghelie era evlavios și respecta poruncile, însă atașamentul său față de avere și lipsa de generozitate l-au împiedicat să urmeze pe deplin chemarea Mântuitorului. Cu toate acestea, Hristos îl îndeamnă la un pas decisiv: să renunțe la bogățiile materiale și să devină milostiv, pentru a putea dobândi adevărata comoară, cea spirituală, care rămâne veșnică.

„Tânărul bogat era un om credincios și moral, dar zgârcit sau nemilostiv. Bogatul evlavios și corect din punct de vedere moral era totuși în adâncul inimii lui un om zgârcit, prea mult înrobit de avuție și prea puțin darnic. Iar Domnul Iisus Hristos vrea să îi spună tânărului bogat că va fi desăvârșit numai dacă va fi și milostiv sau darnic”, a transmis Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Din Evanghelie se constată dificultatea omului bogat și zgârcit de a se dezlipi sufletește de bogă­țiile sale materiale și trecătoare pentru a dobândi daruri cerești netrecătoare, adică dificultatea omului de a renunța la ceva material și trecător pentru a se uni cu Cineva netrecător, cu Dumnezeu Însuși”.

Patriarhul Daniel a explicat că mântuirea nu se reduce la o conduită morală corectă, ci presupune o inimă plină de iubire și de compasiune față de cei aflați în nevoi. Chiar și cei care nu au bunuri materiale pot fi milostivi prin cuvinte bune, prin fapte de sprijin și prin rugăciune.

Împletirea credinței cu fapta iubirii

În acest sens, Biserica împlinește nu doar slujirea liturgică, ci și lucrarea filantropică, îndemnând credincioșii să unească credința cu fapta iubirii, pentru a duce cu ei în veșnicie lumina faptelor bune.

„Biserica lui Hristos săvârșește în istorie nu numai Liturghia recunoștinței, ci și filantropia bunătății, adică ajutorarea celor săraci atât spiritual, cât și material. Tânărul bogat primește de la Iisus sfatul de a renunța la bogăția materială din jurul lui pentru a dobândi comoară spirituală în sufletul lui și în ceruri”.

„De fapt, toate bunurile materiale le adună omul în jurul său, dar numai fapta bună, izvorâtă din iubire milostivă, se imprimă în sufletul omului darnic ca o lumină pe care o poartă cu el în veșnicie”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.