Casa memorială Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

Clădirea care adăpostește Casa memorială Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica a fost construită în timpul stăreției Sfântului Gheorghe (1781-1806), în stil atonit, ca loc de retragere și liniștire. Potrivit lui Casian Cernicanul, care ne-a lăsat în 1870 o istorie a mănăstirii, chilia aceasta a Starețului Gheorghe a fost terminată la 8 mai 1783 și avea trei încăperi și un paraclis cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

În această chilie starețul se retrăgea pe timpul verii, împreună cu doi ucenici, pentru a petrece în isihie și rugăciune.

După trecerea la Domnul a starețului Gheorghe (1806), chilia a fost locuită de alți viețuitori ai mănăstirii, între care starețul Timotei (1807-1816), Pimen duhovnicul, episcopul Ioanichie Stratonikios, starețul Visarion Ionescu (1896-1821).

În anul 2005, cu prilejul canonizării starețului Gheorghe, chilia a fost amenajată pentru a deveni Casa memorială Sfântul Gheorghe de la Cernica.

În anul 2020, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au fost realizate lucrări de restaurare a clădirii. Cu acest prilej a avut loc și refacerea expunerii muzeale, pentru a evoca personalitatea duhovnicească a cuviosului stareț, dar și spiritualitatea paisiană, pe care Starețul Gheorghe a adus-o în Țara Românească și a așezat-o la temelia refacerii vieții monahale din lavra Cernicăi.