Muzeul Mănăstirii Cernica - Tur virtual

Clădirea care adăpostește astăzi muzeul Mănăstirii Cernica a fost construită în anul 1910, de starețul Visarion Ionescu, fiind folosită inițial ca spital al mănăstirii. Noua construcție a spitalului s-a ridicat pe locul uneia mai vechi, construită de Sfântul Ierarh Calinic în anul 1827. 

În anul 1922, clădirea este destinată tipografiei mănăstirii, iar din anul 1928, o parte din spațiile sunt destinate Seminarului Teologic. Atât tipografia mănăstirii, cât și Seminarul sunt desființate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În primii ani ca stareț al mănăstirii, episcopul Roman Ialomițeanul înființează colecția muzeală a mănăstirii, care va fi adăpostită de atunci în această clădire.

În anul 2019, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au fost începute ample lucrări de consolidare, renovare și reamenajare a clădirii muzeului. Cu această ocazie, întreaga colecție muzeală a fost reorganizată.  

Se presupune că iconostasul bisericii Sf. Nicolae a Mănăstirii Cernica a fost realizat în mai multe etape, între anii 1815 – 1825, de către echipa lui Fotache zugravul, cel care a semnat pictura murală a bisericii, dar și de alți iconari din cadrul Școlii de pictură de la Mănăstrirea Cernica. Pe icoane se mai păstrează semnăturile lui David zugravul (ușile diaconești) și Irinarh zugravul (registrul praznicar) fiecare dintre aceștia lăsându-și amprenta stilistica asupra ansamblului iconostasului.  Astfel, se poate spune ca iconostasul bisericii Sf Nicolae a Mănăstirii Cernica este rezultatul efortului colectiv al Școlii de pictură de la Mănăstirea Cernica și un laborator în care s-a concretizat stilul școlii.

Din iconostasul original se mai păstrează icoane din registrele: Icoane împărătești, Apostoli, prăznicar, proroci și Sfânta Cruce.

În perioada stăreției Cuviosului Gheorghe (1781-1806), la mănăstirile Cernica și Căldărușani a funcționat o cunoscută și apreciată școală de pictură bisericească (de zugrăvie), care a format numeroși ucenici și zugravi bisericești, reușind să impună în epocă un adevărat stil pictural recognoscibil – școala de pictură de la Cernica și Căldărușani. Această școală de pictură a activat până spre sfârșitul secolului XIX, fiind model de formare și organizare pentru școlile de zugravi de subțire înființate în decursul veacului XIX. Iconografia este cvasi-tradițională, însă maniera de tratare a temelor și de alcătuire a compozițiilor încep să fie subordonate concepțiilor inovatoare ale epocii.

Manuscrisele prezente în colecția muzeală au fost executate în cadrul școlii de copiști înființată, de asemenea, de Sfântul Cuvios Stareț Gheorghe.