A apărut monografia „Biserica Sfântul Gheorghe Mogoşoaia”, Editura Cuvântul Vieţii, 2014

La Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, monografia „Biserica Sfântul Gheorghe Mogoşoaia”.

   
Lucrarea cuprinde 112 pagini şi este prefaţată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care precizează:
   
„Sfertul de secol în care a domnit Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (29 octombrie 1688 - aprilie 1714) a fost marcat de spiritul său harnic şi jertfelnic pentru păstrarea credinţei creştine în vremuri de stăpânire otomană. Ctitor şi binefăcător al locaşurilor de cult din Ţara Românească Transilvania şi Moldova (Ismail), mărinimos ajutător al creştinilor ortodocşi din Răsăritul creştin, sirieni, georgieni sau arabi, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu rămâne în conştiinţa istoriei ca un neclintit mărturisitor al credinţei creştine ortodoxe şi un promotor al culturii româneşti.
          
Profunzimea sintezei brâncoveneşti între credinţă şi cultură, între valorile artistice ale Răsăritului şi cele ale Apusului, s-a dezvoltat creativ într-un stil artistic distinct în istoria civilizaţiei europene, cunoscut sub numele de stilul brâncovenesc. Sunt emblematice mănăstirile: Hurezi, cel mai vast ansamblu de arhitectură medievală din Ţara Românească păstrat, Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, din Ţara Făgăraşului, sau bisericile: Sfântul Gheorghe - Nou din Bucureşti şi paraclisul Sfântul Gheorghe al curţii domneşti de la Mogoşoaia. 
          
În apropierea Cetăţii Bucureştilor, la Mogoşoaia, între 1681 şi 1705, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu avea să zidească una dintre cele mai remarcabile reşedinţe domneşti din epoca medievală românească, aceasta fiind pentru vreme de treizeci de ani locul preferat de „tihnă” al domnitorului. Pe latura dinspre răsărit a curţii domneşti de la Mogoşoaia, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu avea să construiască un paraclis închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, zidire finalizată în septembrie 1688, cu puţin timp înainte de a fi ales domnitor al Ţării Româneşti (29 octombrie 1688).
          
Paraclisul domnesc este cunoscut şi ca „biserica Sfântul Gheorghe din pajişte”, denumire frumos consemnată în pisania aşezată de ctitori deasupra intrării în biserică. Într-o primă fază, la 1688, biserica a fost pictată parţial, lucrare executată de celebrul meşter Constantinos, pentru ca mai apoi, la 1705, să fie finalizat întreg ansamblul pictural.
          
Paraclisul curţii domneşti de la Mogoşoaia surprinde prin câteva elemente de arhitectură şi iconografie inedite, exerciţii ce aveau să fie ulterior dezvoltate sau reinterpretate la Hurezi sau la alte ctitorii aparţinând epocii brâncoveneşti şi postbrâncoveneşti. Arhitectural, se pot observa modenatura faţadelor susţinute de un registru de arcade semicirculare întretăiate, sugerând supleţea gotică, turnuleţul clopotniţă (refăcut din cărămidă aparentă în prima jumătate a veacului al XX-lea), dar şi ancadramentele de piatră ale ferestrelor, frumos sculptate cu motive împrumutate şi reinterpretate din arta Renaşterii italiene. La interior, ansamblul pictural, recent conservat şi restaurat, prezintă o fericită sinteză a iconografiei bizantine, exprimată într-un stil autentic, original, prin marcarea unor teme şi subiecte teologice importante, relevante atât pentru spaţiul liturgic al bisericii, cât şi pentru ctitori. De pildă, apariţia Imnelor mariale din pronaos şi dezvoltarea acestora poate fi şi o consecinţă directă a evlaviei deosebite pe care o aveau „coconii Brâncoveni” pentru Maica Domnului. În ansamblu, programul iconografic al bisericii Mogoşoaia stă, tainic, sub semnul martiriului, putând fi remarcată prezenţa numeroşilor sfinţi mucenici ale căror vieţi mărturisitoare au constituit adevărate modele pentru familia Brâncovenilor.
   
[…] La împlinirea a 300 de ani de la moartea martirică a Sfinţilor Brâncoveni, aducem rugăciuni de mulţumire Preasfintei Treimi şi cuvinte de recunoştinţă tuturor celor care şi-au îndreptat atenţia şi osteneala pentru dăinuirea peste vremuri a memoriei Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu şi celor care au contribuit la salvarea ctitoriilor brâncoveneşti, demne mărturii ale spiritualităţii şi jertfelniciei neamului românesc.
   
O mărturie în acest sens este şi monografia prezentă, care apare la momentul solemn al resfinţirii picturii bisericii Sfântul Gheorghe - Mogoşoaia, în Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni (2014).”