1 Septembrie, ziua în care lumea ortodoxă se roagă pentru protejarea creației lui Dumnezeu

1 Septembrie, Ziua de Rugăciune pentru Mediu, a fost instituită în 1989 la inițiativa Patriarhului Ecumenic Dimitrios I, care a invitat întreaga lume creștină „ca în fiecare an să înalțe rugăciuni și cereri în această zi către Făcătorul tuturor împreună cu Sfânta și Marea Biserică a lui Hristos (Patriarhia Ecumenică), atât de mulțumire pentru marele dar al creației cât și de cerere pentru ocrotirea și salvarea ei”.

„În continuare, în fiecare Sfântă Liturghie, Biserica oferă creația lui Dumnezeu în chipul Pâinii și Vinului, elemente luate din universul material. Astfel, Biserica afirmă în mod constant că omul este făcut nu pentru a exercita putere asupra creației ca și cum ar fi proprietarul ei, ci ca un administrator, cultivând-o în iubire și oferind-o cu mulțumire, respect și venerație Creatorului”, mai transmitea atunci Patriarhul Constantinopolului.

În mod simbolic, această enciclică a fost proclamată în prima zi a Noului An Bisericesc.

Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului a continuat această moștenire spirituală, ajungând să fie denumit de jurnaliștii din întreaga lume „The Green Patriarch” („Patriarhul Verde”). Sanctitatea Sa a inițiat „Comisia pentru ecologie, știință și mediu” și „Seminarul special pentru mediu” de la Academia Teologică din Halki.

Ecologia și teologia românească

În articolul „Creația ca dar și Tainele Bisericii”, publicat în Revista Ortodoxia nr. 1/1976, părintele profesor Dumitru Stăniloae scria:

„Comportarea față de natură ca față de darul lui Dumnezeu înseamnă rămânerea într-o legătură strânsă cu Dumnezeu, Dăruitorul ei. Cel ce prețuiește darul, Îl prețuiește nesfârșit mai mult pe Dăruitor ca persoană iubitoare și iubirea Lui. Acela prețuiește darul numai ca semn al iubirii Dăruitorului. El depășește mereu darul vizând direct pe Dăruitor și rămânând în legătura iubirii cu El. Dar puterea de a vedea iubirea lui Dumnezeu prin creație și de a rămâne în ea, deci în legătură cu Dumnezeu, s-a restabilit în noi prin Hristos. În acest sens între Hristos și creație nu este o separație, ci Hristos redescoperă caracterul de dar al Creației.”

Vorbind despre poluarea lumii înconjurătoare, Părintele Patriarh Daniel o califica drept o consecință a păcatului. Oferind o perspectivă spirituală, Patriarhul României afirma în 2016:

„Multele noastre păcate, care sunt o poluare a sufletului, determină adesea și o poluare a Creației. Este o legătură între sufletul păcătos și natura profanată de omul lacom de înavuțire și care nu este responsabil pentru darurile primite de la Dumnezeu ca să le cultive și să le transmită și generațiilor viitoare.”

Cu alte cuvinte, natura va fi protejată atunci când omul își va schimba mintea.

În lumina acestor afirmații, Ziua de Rugăciune pentru Mediu trebuie să fie o zi în care să începem să-L percepem mai mult pe Dumnezeu în relație cu tot ceea ce ne înconjoară, fiindcă toate sunt bune și sunt darurile Sale pentru noi.

Foto credit: Freepik.com

Sursa: Basilica.ro