34 de ani de la plecarea Patriarhului Iustin. Un stâlp neclintit de furtună, dar mișcat de lacrimi

Aducând în atenție actele sale de curaj din perioada regimului comunist, dar și echilibrul,  statura maiestuoasă și sobră ale Patriarhului Iustin Moisescu, Patriarhul Daniel l-a numit pe acesta „un stâlp neclintit de furtună”.

Calitățile administrative, demnitatea, erudiția și tactul pastoral despre care vorbesc toate cuvântările omagiale la adresa celui de-al patrulea patriarh al României sunt însă completate de sensibilitatea lui față de cei aflați în suferință.

Orfan de război, Patriarhul Iustin a dezvoltat iubirea față de cei aflați în suferință de la mama lui îndurerată de pierderea prematură a soțului, învățătorul Ioan Moisescu. Actele filantropice ale Patriarhului Iustin au izvorât din această sensibilitate, a precizat PS Timotei Prahoveanul la slujba de pomenire oficiată joi, 30 iulie.

„Mărturisea diaconului care l-a însoțit vreme de douăzeci de ani la slujbele pe care le-a săvârșit în toată Moldova că din pricina mamei lui care plângea adeseori n-a mai putut vedea, suporta oameni care plângeau. De aceea, avea o deosebită sensibilitate pentru oamenii aflați în suferință”, a spus ierarhul.

„Stâlpul neclintit de furtună” era mișcat doar de suferința oamenilor.

În perioada de slujire arhierească a fost nevoit să asiste fără să poată face nimic la exodul multor monahi din mănăstiri în urma decretului 410/1959, apoi la martirizarea bisericilor.

„Plin de întristare pentru bisericile din București martirizate prin demolare, sau umilite prin translare și izolare, îngrijorat de o eventuală demolare sau mutare a Reședinței și Catedralei Patriarhale de către autoritățile comuniste, dar și plin de milă pentru poporul român privat de libertate și înfometat de sărăcie, Părintele Patriarh Iustin a trecut la Domnul în data de 31 iulie 1986, cu speranța unor vremuri mai bune”, spunea Patriarhul Daniel.

„A fost un Arhipăstor maiestuos și sobru ca un voievod, iar, în tăcere impusă, un neînfricat luptător până la moarte, ca un stâlp neclintit în mijlocul furtunii”, adăuga actualul Patriarh al României.

Biografie

Cel care avea să devină al IV-lea patriarh al României, Iustin Moisescu, s-a născut în data de 5 martie 1910 la Cândești, județul Argeș.

A studiat la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930) apoi la Atena și Strasbourg.

A fost profesor la Seminarul „Nifon” din București, dar și la Facultățile de Teologie Ortodoxă din Varșovia, Cernăuți și București.

În 1956, a fost hirotonit preot necăsătorit și, în același an, a fost ales Arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu în 15 martie). În 10 ianuarie 1957 a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei (întronizat la 13 ianuarie), unde a păstorit 20 de ani.

În 12 iunie 1977 a fost ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (întronizat la 19 iunie 1977), păstorind până la moarte.

În întreaga sa activitate, s-a distins ca unul dintre cei mai învățați ierarhi pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română. Cu studii strălucite la Atena și Strassbourg, cu o activitate profesorală de mare ținută în țară dar și în Polonia, a înțeles de timpuriu importanța dialogului între Biserici.

Ca Patriarh, a condus ma multe delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia Misionară Ortodoxă Română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica Luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din Grecia (1984).

În calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a acordat o atenție deosebită și activității editoriale.

A inițiat Colecția „Părinți și scriitori bisericești”, proiectată în 90 de volume, precum și colecția „Arta creștină în România”, în 6 volume. A fost tipărită o nouă ediție sinodală a „Bibliei” (1982), o nouă ediție a „Noului Testament” (1979), manuale pentru învățământul teologic superior și pentru seminariile teologice, teze de doctorat, cărți de cult, și-au continuat apariția revistele centrale bisericești și cele mitropolitane, ca și buletinele comunităților ortodoxe române de peste hotare.

Prin bogata sa activitate culturală, ecumenică și pastorală, patriarhul Iustin își înscrie numele în rândul ierarhilor de mare prestigiu ai întregii Ortodoxii.

Foto credit: Ziarul Lumina

Sursa: Basilica.ro