Deshumare la Pasărea: Chipul Sf. Elisabeta strălucește asemenea pildei sihaștrilor de demult, spune PS Timotei Prahoveanul

„Chipul Schimonahiei Elisabeta (Lazăr) strălucește asemenea pildei și vieții sihaștrilor de demult. Ea ne îndeamnă pe fiecare dintre noi să prețuim timpul și cât mai mult din el să-l închinăm Domnului”, a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, vineri, la mănăstirea ilfoveană Pasărea.

Ierarhul a oficiat slujba Deshumării moaștelor Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea, în pregătirea proclamării canonizării ei și a mutării acestora în biserica mănăstirii.

A lepădat toată grija lumească

„Ea îndeamnă pe monahii să nu iubească nimic mai mult decât pe Dumnezeu, după cum ni se spune și în momentul călugăriei, să nu iubiți nimic mai mult decât pe Dumnezeu, nici cinstea, nici slava, nici lucrurile acestea, orice fel ar fi, cu alte cuvinte, oricât ar încerca să ne amăgească pe fiecare dintre noi”, a mai spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul.

„După cum ne rugăm și auzim la fiecare liturghie ca toată grija cea lumească acum să o lepădăm, ea care a lepădat grija cea lumească ne îndeamnă și pe noi să mergem pe această cale a slujirii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.”

„Ce va fi însemnat pentru ea? Cum a biruit asprimea gerului cu dogoarea rugăciunii? Cu ce se va fi hrănit? Cu fragi, cu măcriș, ca și Sfânta Teodora? Sau cu ajutorul pe care îl primea de la câțiva părinți binevoitori, din Schitul Pojorâta, care au fost o vreme îndrumători duhovnicești? Sau de la diferite persoane care au înțeles că ea era o ființă ce căuta înălțimile Taborului și au ajutat-o, până când o suferință grea a făcut-o să coboare din munți?” a continuat ierarhul.

Rodul unei familii numeroase

Preasfinția Sa a subliniat că sfânta s-a născut într-o familie numeroasă din județul Suceava, cu nouă copii, pe care părinții îi duceau în pelerinaj la mănăstiri – adesea pe jos.

La finalul cuvântului, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a mulțumit familiei sfintei, precizând că tatăl și frații ei sunt încă în viață.

„Sunt sigur că toți au la inimă ceea ce a făcut Schimonahia Elisabeta pentru familia lor, pentru ținutul în care s-a născut și pentru această mănăstire”, a spus părintele episcop vicar.”

Una dintre cele mai mari sfinte ale românilor

La deshumare au participat: Arhim. Nectarie Șofelea, Exarhul Mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor; Protos. Simeon Cuțui, Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor; Arhid. Nicolae Iftimiu, consilier patriarhal coordonator și directorul Agenției de știri Basilica; Pr. Ștefan Zară, Consilier Eparhial la Sectorul Cultură și comunicații media al Arhiepiscopiei Bucureștilor; Răzvan Mihai Clipici, Consilier Patriarhal la Sectorul Cultură, Pictură și Restaurare al Administrației Patriarhale; maicile și duhovnicii din obștea Mănăstirii Pasărea.

„Cred că este una dintre cele mai mari sfinte pe care le-a odrăslit neamul românesc și cred că această sfântă, deși contemporană cu noi, a ajuns la măsura sfințeniei cuvioaselor de demult”, a declarat Răzvan Mihai Clipici pentru Radio Trinitas.

„Se cunosc foarte multe minuni pe care le-a săvârșit atât în timpul vieții, cât și după adormire, multe vindecări, multe întâmplări minunate cu oameni care au avut nevoie de un cuvânt de binecuvântare într-o clipă foarte importantă din viața lor.”

Consilierul patriarhal a amintit că Sfânta Elisabeta a viețuit în pustie alături de alți pustnici necunoscuți, dând mărturie scrisă despre nevoințele părinților pe care i-a cunoscut în pustie, în special despre Părintele Zinon și Părintele Nazarie.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anunțat anul trecut canonizarea a 16 femei cu viață sfântă: monahii, soții, mame (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare).

Proclamarea canonizării lor are loc anul acesta, desemnat în Patriarhia Română drept Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame).

Viața Sf. Elisabeta de la Pasărea

S-a născut în 16 iulie 1970 la Moldova-Sulița, județul Suceava, primind la botez numele Rodica. Părinții ei, Vasile și Maria Lazăr, au avut unsprezece copii, doi dintre ei trecând la Domnul de mici.

În septembrie 1986, la vârsta de 16 ani, s-a închinoviat la Pasărea, după un pelerinaj cu două verișoare în care au cerut sfat de la mai mulți duhovnici.

În 12 decembrie 1990, a fost rasoforită de arhimandritul Macarie Ioniță, duhovnicul Mănăstirii Pasărea, primind numele Elisabeta, și i s-a încredințat ascultarea la atelierul de cizelură al Patriarhiei Române de la Mănăstirea Pasărea.

În 1996 a fost transferată la Așezământul Românesc de la Ierusalim, ca paraclisieră și cântăreață la strană. În Țara Sfântă s-a îmbolnăvit grav, iar doctorii nu îi mai dădeau șanse de supraviețuire. S-a rugat Sfântului Ioan Iacob de la Neamț, timp în care sufletul ei s-a despărțit de trup și a călătorit în iad și în rai și a primit sfat de la Sfântul Ioan Iacob să îi urmeze în viața de liniște la pustie.

S-a întors în țară, unde a pustinicit în Munții Giumalău și Munții Neamțului. În 6 august 1998, de praznicul Schimbării la Față a Domnului, a primit tunderea în schima mică și numele de Teodora, iar în 19 aprilie 2006, a primit tunderea în schima mare cu numele Elisabeta.

În anul 2014, fiind bolnavă de cancer, puterile i-au slăbit și s-a întors la Mănăstirea Pasărea, unde și-a urmat rânduiala de rugăciune și nevoință pe care o dobândise în pustie. La numai 44 de ani, în 5 iunie 2014, s-a mutat la cereștile lăcașuri.