Pr. Gheorghe Holbea la denia de miercuri seara: Nu suntem aruncați în lume, ci viaţa noastră are o noimă duhovnicească

Părintele Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie din București a spus la denia de miercuri seară că evenimentele descrise în evanghelia zilei ne arată că „nu suntem aruncați în lume, pur și simplu fără o noimă, ci că viața noastră, ființa noastră, odată ce ne-au fost dăruite de Dumnezeu, au o noimă duhovnicească”.

„Ceea ce este minunat este faptul că Dumnezeu nu este numai Creatorul lumii, Creatorul fiecăruia dintre noi, ci este și Proniatorul lumii”.

„Într-o lume atât de robită de egoism, de această patimă a mândriei, în care setea aceasta de putere a unora devine o sete paroxistică, vedem că Mântuitorul Iisus Hristos așează la temelia comuniunii dintre oameni jertfa Sa dumnezeiască”.

„În această seară, noi trebuie să învățăm această logică a slujirii, a jertfei și a crucii care este singura noastră cale pentru a vedea ceea ce este nevăzut, adică noi ceea ce vedem că Mântuitorul Iisus Hristos ne spune De nu veți mânca… ne arată că Dumnezeu ni se dăruiește veșnic în această lume până la sfârșitul veacurilor”.

Puterea tămăduitoare

Preotul a mai spus la finalul slujbei oficiate la Catedrala Patriarhală că în momentul în care Mântuitorul Hristos spune Luați mâncați…El ne arată că „fiecare dintre noi trebuie să gustăm din puterea tămăduitoare a Trupului și Sângelui Mântuitorului Iisus Hristos”.

„Când omul gustă din această putere mântuitoare, nu mai caută să-și stingă foamea și setea cu cele pământești și cu cele trecătoare. Chemarea Mântuitorului Iisus Hristos de a ne hrăni din cele care sunt tainice, din cele care nu se văd, este o chemare la trezirea simțurilor dinlăuntru, la o lucrare a Duhului Sfânt după o rânduială proprie stării de nemurire și de nestricăciune la care suntem chemați din ospățul Stăpânului, pentru că încă din această viață noi primim acest simțământ profund al Învierii”.

Vorbind despre credință, el a subliniat că lucrarea acesteia nu se împlinește numai prin fapte exterioare. „Fără îndoială că și faptele exterioare sunt bune și reprezintă și ele criterii ale judecății lui Dumnezeu, dar mai presus se împlinesc în înțelegeri duhovnicești și sunt deasupra simțurilor, adică Mântuitorul Iisus Hristos în momentul în care ne spune De nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui… ne cheamă să transformăm privirea noastră să devină privire cu ochi duhovnicești a tainelor care se ascund în suflet”.

Este nevoie, așa cum ne arată Mântuitorul Iisus Hristos, mai întâi de o moarte, a mai spus Părintele Holbea, menționând că e vorba de moartea pentru patimi și pentru cele pământești.

„În zilele acestea suntem înspăimântați mai mult de moartea aceasta pământească, de moartea ca despărțire a sufletului de trup, însă Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că moartea înseamnă în primul rând despărțirea omului de Dumnezeu, că mult mai dureroasă pentru noi este moartea sufletului, pentru că este înstrăinare de Dumnezeu, așa cum îl vedem pe Iuda care Îl trădează pe Mântuitorul Iisus Hristos”.

„Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: cea mai mare avere a omului este alipirea inimii sale de Fiul lui Dumnezeu, de cel Care are atâta milă pentru noi și de cel care ne dă un răspuns esențial pentru întrebările noastre”.

”Ce întrebări avem noi?

Întrebarea noastră este mai ales a celor care avem boli, suferințe, necazuri, încercări. Întrebarea tuturor păcătoșilor este Oare Dumnezeu este vinovat pentru suferința ce există în lume­?.

Cel necredincios și păcătos care crede că Dumnezeu este vinovat de acest lucru nu știe că prin răspunsul lui hulește împotriva lui Dumnezeu Care este iubire. „În această seară avem dovada iubirii nemărginite a lui Dumnezeu Care ne creează, ne spală pe picioare și prin această spălare înseamnă că spală ființa noastră lăuntrică și ne spune un lucru esențial: răul meu are cine să-l poarte, răul meu nu devine o povară care poate să fie fatală, răul meu nu este un iad atunci când îmi apropii inima de Mântuitorul Iisus Hristos”.

Această săptămână a Sfintelor Pătimiri este o pedagogie dumnezeiască prin care noi mergem împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos pe calea pătimirii Sale, a spus clericul.

„El ne arată în mod concret că suferă toată ocara, toată ura, toată răutatea, batjocura și noi trebuie să înțelegem că prin neascultare am prefăcut lumea lui Dumnezeu într-o lume a celui viclean, a celui rău, am adus stricăciunea, durerea, suferința nu numai în trupurile noastre, ci în întreaga natură nevăzută și este vina omului care s-a făcut împreună lucrător cu diavolul, aducând în lumea lui Dumnezeu doi străini: suferința și moartea”.

Mântuitorul Hristos ne ridică

„Învățăm în această seară că Mântuitorul Iisus Hristos este împreună cu noi, așa cum spunea Părintele Nicolae de la Rohia, este pe șantierul vieții noastre, pune umărul împreună cu noi și aceasta este de fapt lumina dumnezeiască pe care au descoperit-o toți mărturisitorii creștini, de la martirii primelor veacuri până la martirii secolului al XX-lea din închisorile comuniste, toți cei care au avut această vedere a luminii dumnezeiești necreate”.

„Mai învățăm că oricât s-ar întâmpla să cădem, trebuie să avem nădejdea că Mântuitorul Iisus Hristos este cel Care ne ridică, este împreună cu noi pe cale până la sfârșitul veacurilor și încă din acest moment”.

„Învățăm un alt lucru esențial: că numai în Iisus Hristos suferința devine cale de izbăvire. Un poet francez creștin spunea că Mântuitorul Iisus Hristos nu a venit în lume să înlăture suferința și nici să explice suferința, ci a venit în lume să umple suferința de prezența lui Dumnezeu”.

„Aceasta este calea crucii: a umple suferințele, a umple toate aceste lucruri care par fatalitate, de prezența lui Dumnezeu și, mai ales, a umple moartea de Paștele nostru Hristos”.

„Să ne ajute Bunul Dumnezeu să înțelegem, să pătrundem și să gustăm așa cum spune Psalmistul Gustați și vedeți că bun este Domnul și să să înțelegem îndemnul pascal al Sfântului Apostol Pavel reluat în cuvântul de la Înviere: Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?”.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Sursa: Basilica.ro