PS Paisie, la hramul catedralei „Sf. Spiridon”: Rugăciunea lui făcea minuni

Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a oficiat marți Sfânta Liturghie la Catedrala „Sfântul Spiridon” – Nou din capitală cu ocazia hramului.

În predica rostită la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a amintit detalii istorice despre Catedrala „Sfântul Spiridon” – Nou construită în 1852-1858.

Lăcașul de cult a suferit de-a lungul timpului „numeroase stricăciunii: afectată de cutremure, de bombardamente, de lucrările la magistrala metroului, a fost reparată în mai multe rânduri”.

„Renumită pentru generozitatea spațiului, pentru frumusețea arhitecturii și a picturi, pentru solemnitatea slujbelor, această catedrală a devenit ceea ce a fost menită încă de la ctitorirea ei: o citadelă a dreptei credințe, un loc unde putem găsi frumusețea, pacea şi bunătatea lui Dumnezeu”, a spus Preasfinția Sa.

Sfântul Spiridon

Episcopul vicar patriarhal a evidențiat câteva aspecte istorice despre Sfântul Spiridon și familia în care s-a născut.

„S-a născut în Cipru, pe la anul 270 şi a trăit până în vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) și a fiului acestuia Constanțiu (337-361), trecând la Domnul în anul 348”.

„Nu provenea dintr-o familie bogată, sau cu faimă, ci era sărac şi fără prea multă ştiinţă de carte. Părinţii săi, însă, oameni credincioşi, i-au dat tânărului Spiridon o educaţie creştină, duhovnicească. Atunci când a crescut, îndeletnicirea lui era cea de păstor. Însă nu trebuie să desconsiderăm începuturile modeste sau simple!”, a subliniat Părintele Episcop vicar patriarhal.

„La vremea cuvenită, Sfântul Spiridon s-a căsătorit cu o tânără evlavioasă şi au întemeiat împreună o familie. Au avut şi o fiică, pe care au numit-o Irina şi care a trăit în rugăciune şi curăție. Atunci când tânăra lui soţie a murit, Sfântul Spiridon, rămas văduv, nu a mai voit să se căsătorească din nou. S-a dedicat şi mai mult rugăciunii şi lui Dumnezeu”.

Casa lui era ospitalieră. Ajuta pe fiecare sărac şi îl mângâia pe fiecare bolnav. Rugăciunea lui făcea minuni.

Sfântul Spiridon a fost iubit de oamenii din jurul său care i-au cerut să le fie episcop după trecerea la viața veșnică a Episcopului Trimitundei.

„Iar Sfântul Spiridon, în urma acestei cereri a fost hirotonit preot şi episcop. Şi aşa cum ucenicii lui Hristos din pescari au devenit apostoli, tot aşa şi Sfântul Spiridon, din păstor de oi necuvântătoare a devenit păstor de oi cuvântătoare, păstor al Bisericii”.

„Sfântul Ierarh Spiridon a fost contemporan cu Sfântul Nicolae, cu care a fost şi prieten. Ei au trăit în perioada de început a Bisericii noastre, în perioada persecuţiilor”, a remarcat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.

„Sfântul Spiridon s-a remarcat în timpul dezbaterilor de la Primul Sinod Ecumenic prin modul concis și simplu prin care a explicat esențialul credinței ortodoxe. Fără prea multă carte, sfântul a reușit însă să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toți cei prezenți”.

„El a explicat taina Sfintei Treimi, unitatea și diversitatea Ei, ținând în mână o cărămidă și spunând simplu, că aceasta este formată din trei elemente esențiale, și anume: pământ, apă și foc. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul, sau pământul, a rămas în mână”.

Episcopul vicar patriarhal a încheiat predica sa, zicând că „Sfântul Spiridon este un mare sfânt, apărător al credinței şi făcător de minuni. El a fost un ierarh smerit şi milostiv. De la adormirea sa, Sfântul Spiridon a rămas viu în conştiinţele credincioşilor, nu atât prin puterea tradiției, ori a cărţilor scrise despre viaţa şi lucrarea sa, cât prin necontenita sa lucrare făcătoare de minuni”.