PS Paisie Sinaitul: Cheia care ne deschide ușa spre Dumnezeu este dragostea față de aproapele

Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a evidențiat duminică, la Paraclisul Catedralei Naționale, că „cheia care ne deschide ușa spre Dumnezeu este dragostea față de aproapele”.

Preasfinția Sa a arătat că pericopa evanghelică din Duminica a 33-a după Rusalii este o chemare la cercetare lăuntrică, nu doar o relatare a unui fapt din trecut.

Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a explicat că atât fariseul, cât și vameșul urcă la templu cu aceeași intenție declarată: „Amândoi cred în același Dumnezeu, amândoi aparțin aceleiași religii și amândoi vin la templu pentru a-și spune rugăciunile, dar la sfârșit unul se întoarce la casa sa cu pacea lui Dumnezeu în suflet, iar celălalt nu”.

Scenă a confirmării de sine

Vorbind despre farisei, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a evidențiat că aceștia erau oameni disciplinați și zeloși în viața religioasă, mergând chiar dincolo de cerințele Legii, însă pericolul lor era autosuficiența spirituală.

„Iisus nu a declarat nule faptele bune ale fariseului – postul, zeciuiala, rigoarea –, ci l-a condamnat pentru mândria și atitudinea lui disprețuitoare față de semeni”, a explicat episcopul vicar patriarhal.

În acest sens, Preasfinția Sa a atras atenția că rugăciunea fariseului devine un discurs despre sine, nu un dialog real cu Dumnezeu: „Fariseul nu dialoghează cu Dumnezeu, ci cu propria sa oglindă. Templul devine pentru el nu un loc al întâlnirii cu Dumnezeu, ci o scenă a confirmării de sine”.

Citându-l pe Sfântul Ioan Gură de Aur, ierarhul a arătat că mândria poate anula orice nevoință și orice faptă bună: „Mândria este asemenea unei vămi care oprește toate faptele bune la poarta cerului. Poți avea post, poți avea milostenie, dar dacă ai mândrie, ai încuiat ușa pe dinăuntru”.

Subiectul este Dumnezeu

În contrast, vameșul este prezentat drept modelul smereniei autentice, care atrage mila lui Dumnezeu tocmai prin conștiința păcatului.

„Vameșul nu se compară cu alții, nu se justifică și nu se apără. El se recunoaște păcătos înaintea lui Dumnezeu și Îi cere iertare, pornind de la sărăcia vieții sale sufletești”, a subliniat Preasfinția Sa.

„În rugăciunea vameșului, subiectul nu mai este eu, ci Dumnezeu: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosul! Sunt doar câteva cuvinte, dar ele au străpuns cerul”, a subliniat episcopul vicar patriarhal.

Recunoașterea păcatelor

De asemenea, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a evidențiat simbolismul poziției vameșului în templu: „Distanța fizică pe care vameșul o păstrează față de altar este, paradoxal, cea care îl apropie cel mai mult de Dumnezeu, pentru că în universul lui nu mai există decât Dumnezeu și propria vinovăție care strigă după milă”.

„Primul pas corect spre Dumnezeu este să ne recunoaștem păcatele și să nu ne credem drepți prin forțe proprii, pentru că a ne considera buni înseamnă a-L exclude pe Dumnezeu din viața noastră”, a afirmat ierarhul.

Episcopul vicar patriarhal i-a îndemnat pe credincioși ca intrarea în Postul Mare să fie făcută cu smerenie, spovedanie și iubire față de aproapele, urmând modelul de smerenie al vameșului.

„Să căutăm rugăciunea smerită și să nu uităm că mântuirea depinde de conștientizarea propriilor căderi, a propriilor păcate, nu de numărarea calităților noastre”, a conchis Preasfinția Sa.