Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, a vorbit, luni, la Paraclisul Catedralei Naționale, despre întâlnirea dintre Pruncul Iisus și Dreptul Simeon, arătând că aceasta este una dintre cele mai tainice și mai profunde întâlniri din Sfânta Scriptură, în care Dumnezeu iese în întâmpinarea omului.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a explicat că sărbătoarea Întâmpinării Domnului ne așază înainte întâlnirea dintre „Dumnezeu Cel Prunc și omul ajuns la deplinătatea așteptării sale”, o întâlnire care descoperă sensul adevărat al mântuirii.
„Însă nu pentru că El ar avea nevoie de curățire sau de Lege, ci pentru ca Legea să se împlinească în El; în realitate, nu omul Îl aduce pe Dumnezeu, ci Dumnezeu Însuși iese în întâmpinarea poporului Său. Cel ce este Stăpânul templului Se lasă adus în templu. Cel ce este mai presus de Lege Se supune Legii”.
„În această smerită ascultare se descoperă chipul adevăratei mântuiri: Dumnezeu nu ne mântuiește din afară, ci intrând în istoria noastră, asumând condiția noastră și o sfințește din interior”, a spus Preasfinția Sa.
Viața unei așteptări sfinte
În templu, Pruncul Hristos este întâmpinat de Dreptul Simeon, „om drept și temător de Dumnezeu”. Preasfinția Sa a arătat că Simeon este chipul omului care trăiește în așteptare smerită, în ascultare de Duhul Sfânt, fără grabă și fără tulburare.
Potrivit tradiției Bisericii, Dreptul Simeon a fost unul dintre cei șaptezeci de învățați care au tradus Scriptura în limba greacă. Îndoiala sa față de profeția lui Isaia despre nașterea din Fecioară a fost urmată de făgăduința că nu va muri până nu va vedea împlinirea ei.
„Viața lui Simeon devine viața unei așteptări sfinte, îndelungate și răbdătoare”, a spus PS Paisie, adăugând: „Viața lui nu este grăbită, nici tulburată, nici risipită. El nu caută semne spectaculoase, ci trăiește în ascultare de Duhul Sfânt”.
Mesia este recunoscut cu ochii credinței
Momentul întâlnirii este unul al descoperirii duhovnicești. Simeon Îl recunoaște pe Mesia nu prin simțurile trupești, ci prin credință.
„Simeon așteaptă pe Dumnezeu Care Se face Om. Și așteptarea lui nu este zadarnică. Duhul Sfânt îl conduce în templu chiar în clipa în care Pruncul Hristos este adus, iar bătrânul Îl recunoaște pe Mesia nu cu ochii trupului, ci cu ochii credinței”.
„De aceea, atunci când Hristos intră în templu, Simeon Îl recunoaște. Ochii lui, obosiți de ani, văd ceea ce mulți tineri nu puteau vedea: mântuirea lui Dumnezeu”, a precizat PS Paisie Sinaitul.
Rugăciunea împlinirii
Luându-L în brațe pe Pruncul Iisus, Dreptul Simeon rostește rugăciunea care a devenit rugăciunea de seară a Bisericii.
„Numele lui Iisus înseamnă Dumnezeu mântuiește, deci Simeon a văzut Mântuirea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru toate popoarele, nu doar pentru poporul ales. Și prin aceasta dreptul Simeon se transformă din persoană care așteaptă, în persoană care mărturisește împlinirea făgăduinței. Cu ochii lui trupești a văzut ceea ce Duhul Sfânt i-a promis duhovnicește și anume a văzut pe Dumnezeu în trup”, a precizat Episcopul vicar patriarhal.
„Aceasta nu este o rugăciune a resemnării, ci a împlinirii”, a evidențiat PS Paisie Sinaitul. Simeon nu se teme de moarte, pentru că L-a întâlnit pe Hristos, Izvorul Vieții.
Maica Domnului și taina suferinței
În fața Dreptului Simeon se află Maica Domnului, care Îl aduce pe Hristos și Îl oferă lumii în tăcere. PS Paisie Sinaitul a arătat că prorocia rostită de Simeon – „prin sufletul tău va trece sabie” – o introduce pe Fecioara Maria în taina Crucii.
„Bucuria Nașterii este unită cu durerea suferinței și a Jertfei. Așa ne arată Dumnezeu că mântuirea nu ocolește suferința, ci o transfigurează. Fecioara Maria nu se revoltă, nu întreabă, nu se apără. Ea păstrează toate în inima ei, învățându-ne cum să purtăm crucea cu credință”, a menționat PS Paisie Sinaitul.
În continuare, ierarhul a explicat de ce Simeon l-a numit pe Hristos „un semn care va stârni împotriviri”.
„Hristos nu este neutru. El luminează și, în același timp, descoperă. În prezența Lui, gândurile inimilor se vădesc. Și astăzi, Hristos rămâne semn de contradicție: pentru unii este lumină, pentru alții piatră de poticnire. Nu pentru că El ar respinge pe cineva, ci pentru că omul este chemat să aleagă”.
Alături de Simeon se află prorocița Ana, femeie a rugăciunii și a postului, „chipul sufletului care nu încetează să aștepte și să mărturisească”.
Biserica, locul unde Îl așteptăm pe Hristos
În încheiere, Episcopul vicar patriarhal a arătat că sărbătoarea Întâmpinării Domnului nu este doar amintirea unui eveniment trecut, ci o chemare vie pentru fiecare creștin.
„Îl primim pe Hristos în brațele sufletului nostru mai întâi la Botez, apoi prin ascultarea cuvintelor Lui, prin împlinirea poruncilor și mai ales prin Sfânta Taină a Împărtășaniei”, a spus ierarhul.
Totodată, creștinii Îl așteaptă pe Hristos și în perspectiva celei de-a doua veniri, așa cum mărturisesc în Crez.
„Să ne-ajute Bunul Dumnezeu ca să înțelegem cât de mare este sărbătoarea de astăzi, cât de adânc este înțelesul ei și mai ales să ne bucurăm că și Hristos Domnul ne întâmpină pe noi atunci când noi Îl întâmpinăm pe El. Noi Îl așteptăm pe El dar și El ne așteaptă să ne întâlnim cu El. Iar locul în care noi Îl așteptăm pe Dumnezeu Mântuitorul și El ne așteaptă pe noi este în primul rând Biserica”, a concluzionat PS Paisie Sinaitul.
Din aceeași categorie



