PS Timotei Prahoveanul la Catedrala Patriarhală: Unii oameni sunt aristocrați prin bunătate

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat Sf. Liturghie, în Duminica a 4-a după Rusalii, la Catedrala Patriarhală, unde le-a vorbit credincioșilor despre importanța iubirii milostive, a bunătății și a smereniei:

„Iubiți credincioși, noi întâlnim adeseori oameni importanți, care sunt aristocrați nu doar prin legătura lor cu familii importante din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. Pe lângă aceste aristocrații moștenite, întâlnim și aristocrații ale spiritului: oameni — conform unei vorbe înțelepte de la noi — înaintea cărora nici nu se cuvine să calci, să treci prin fața lor”.

Oameni cu atitudine plină de bunăvoință, de deschidere, de empatie, într-un termen mai des folosit în prezent. Mai este și o aristocrație a bunătății, pe care unii oameni, chiar dacă nu au mari posibilități, chiar dacă nu au domenii și afaceri importante, o arată la tot pasul”.

Cetatea milostivirii

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a explicat că, în vremea Mântuitorului, Capernaum era o cetate relativ mică, locuită de aproximativ 1000–1500 de locuitori, dar cu o importanță strategică deosebită, datorită poziției sale pe rutele comerciale și de călătorie dintre Galileea, Valea Iordanului și zona Mării Galileii.

Din acest motiv, orașul era frecventat de mulți călători și găzduia chiar și un loc de vamă, unde se afla și vameșul Matei, chemat de Hristos la apostolie. Preasfinția Sa a spus că orașul Capernaum se chema și „cetatea milostivirii”, deoarece acolo Hristos a săvârșit cele mai multe minuni.

„În acest loc, Mântuitorul a fost întâmpinat, rugându-L să-l vindece pe un slujitor bolnav al unui centurion. Evanghelia de astăzi, pe care tocmai am ascultat-o, ne spune că el, acel slujitor, cumplit se chinuia. Înțelegem din puține cuvinte suferința lui, încercarea prin care trecea un tânăr soldat care se poate să fi fost străin de acele locuri, întrucât în Capernaum, ca și în alte zone ale Țării Sfinte, staționau soldați romani încă de pe când cuceriseră Țara Sfântă, adică din anul 63 înainte de Hristos”, a subliniat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Demnitatea și valoarea vieții umane

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul le-a relatat credincioșilor despre cum un sutaș roman a dat dovadă de milă și credință rară, cerându-I lui Hristos vindecare pentru slujitorul său bolnav. Deși era păgân și despărțit de iudei prin lege și tradiție, el a avut curajul să-L roage pe Mântuitorul, impresionând prin iubirea față de slujitor, într-o vreme în care sclavii nu valorau nimic.

„Și acolo, iubiți credincioși, la Capernaum, se afla un centurion care avea în subordine o centurie, adică o sută de soldați. Și dintre acei o sută de soldați aflați în subordinea unui ofițer roman, unul era foarte bolnav. Foarte impresionantă atitudinea ofițerului față de slujitorul lui! Nemaiîntâlnită în perioada respectivă, într-o perioadă în care sclavii nu însemnau nimic, erau vânduți pe câțiva bănuți, iar cei care îi cumpărau din piețele publice puteau face orice cu ei”, a subliniat episcopul.

„Unii dintre stăpâni, atunci când vedeau că nu mai sunt de folos, îi omorau; aveau această putere. Dreptul roman le oferea această posibilitate, iar oamenii fără suflet apelau adeseori și la astfel de variante”.

Iubirea față de aproape

Potrivit Preasfinției Sale, deși, păgânii nu aveau voie să intre în casele iudeilor și invers, sutașul roman a trecut peste aceste bariere. Evanghelistul Luca a completat relatarea spunând că bătrânii iudeilor au mijlocit pentru el, afirmând că merită ajutorul Domnului, pentru că iubea poporul lor și chiar le construise o sinagogă, un gest rar din partea unui om aflat într-o poziție de stăpânitor.

„Era un fapt remarcabil pentru ca un păgân să iubească neamul pe care îl cotropea — așa cum era cazul romanilor în Țara Sfântă — și, mai mult decât atât, să le construiască o sinagogă. Ca și cum într-un sat unde sunt oameni năcăjiți, care nu au posibilitatea, să vină un investitor de altă religie care să le construiască o biserică. Astfel de fapte, de fapt, se întâlnesc foarte rar”, a spus Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Descoperiri arheologice

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat faptul că descoperirile arheologice confirmă existența sinagogii din Capernaum menționată de Evanghelistul Luca — o sinagogă din secolul I, aflată sub ruinele unei clădiri mai mari construite în secolele III–IV.

Aceasta ar fi sinagoga edificată de centurionul păgân. Mântuitorul, impresionat de credința și smerenia acestuia, a acceptat imediat cererea de a-l vindeca pe slujitorul său, fără să-i ceară dovezi de credință, cum a făcut în alte cazuri.

„Dar aici, iubiți credincioși, ne întâlnim cu o stare neașteptată de modestie din partea unei autorități militare, care I-a spus Mântuitorului că nu-i vrednic să-L primească sub acoperișul casei lui, dar era mult mai la îndemână să spună un cuvânt, și prin acel cuvânt slujitorul se putea vindeca”, a accentuat Preasfințitul Părinte Timotei.

„Mântuitorul a fost uluit de atitudinea ofițerului roman și a mărturisit public — rămânând aceasta o prea frumoasă lecție pentru toate timpurile — că «nici în Israel n-am văzut atâta credință», adică nici în sânul poporului Său, Mântuitorul n-a întâlnit atâta credință cum a întâlnit la un străin, la un păgân, la un om de la care nu te așteptai”.

„În clipa aceea, prin cuvântul Mântuitorului, slujitorul bolnav s-a vindecat. Când s-au dus acasă, cei apropiați l-au găsit sănătos”.

În încheiere, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a transmis:

„Bunătatea nu are margini, nici pentru cel care o săvârșește și, cu atât mai mult, este primită cu atâta bucurie de cel care se află într-o grea suferință”.