PS Timotei Prahoveanul: Lumina de pe Tabor nu este o metaforă, ci este un dar pe care îl primesc cei care Îl iubesc pe Domnul

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat, miercuri, de sărbătoarea Schimbării la Față, Sf. Liturghie, la Catedrala Patriarhală. Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit despre darul pe care Dumnezeu îl face oamenilor care-L iubesc:

„Lumina de pe Tabor nu este o metaforă, ci este un dar pe care îl primesc cei care Îl iubesc pe Domnul, iar iubirea față de El este ușor de definit și fiecare dintre noi o înțelege”.

Ce reprezintă Schimbarea la Față?

Episcopul vicar a vorbit despre Schimbarea la Față ca sărbătoare a „revărsării slavei dumnezeiești”, în care are loc descoperirea naturii dumnezeiești a Fiului Omului.

„Iubiți credincioși, sărbătoarea aceasta este o sărbătoare a revărsării slavei dumnezeiești. O numim Schimbarea la Față, dar ea este, de fapt, arătarea dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu, Cel venit în lume și îmbrăcat cu haine omenești, asemenea nouă, făcându-Se afară de păcat”, a explicat Preasfinția Sa.

„El a avut mereu această fire dumnezeiască și această strălucire a unei lumini care nu este din lumea aceasta, a unei lumini care nu se sfârșește, dar El a ținut-o ascunsă, sub haina pe care o purta, nedepărtându-Se nici o clipă de sânurile părintești, așa după cum ne amintește inspirat imnograful”.

Cine-L recunoaște pe Hristos?

Preasfințitul Părinte Timotei subliniază că, deși Mântuitorul era mereu același, unii dintre cei apropiați nu L-au recunoscut în anumite momente.

Ucenicii nu L-au cunoscut pe Iisus când venea pe apă, crezând că este o nălucă. Maria Magdalena nu L-a recunoscut după Înviere, crezând că este grădinar. Ochii celor care L-au văzut erau „ținuți” să nu-L recunoască, pentru că El Se acoperise cu haina smereniei, deși era în continuare Dumnezeu.

„Mereu Mântuitorul a fost același, dar ochii lor, ne spune Evanghelia, mai ales în dată după Înviere, erau ținuți ca să nu-L cunoască. Mântuitorul s-a acoperit de haina smereniei, dar mereu a rămas Dumnezeu împreună cu Tatăl și cu Duhul”, a punctat episcopul vicar.

Cu puțin timp înainte de intrarea în Ierusalim, Iisus i-a luat pe trei ucenici și S-a suit pe un munte înalt – potrivit tradiției, Muntele Tabor – unde li S-a arătat în slava Sa dumnezeiască. Evanghelistul Matei spune că fața Lui strălucea ca soarele, iar veșmintele erau albe ca lumina, arătând că El este lumina lumii.

„Nu poate nimeni privi la soare fără să orbească. Ochii obosesc, ochii se îmbolnăvesc. Mai ales când priveai la Cel care a dat strălucire soarelui, Cel care este lumina lumii, așa cum au reținut Părinții Bisericii într-o preafrumoasă mărturisire, afirmând că El este Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat”, a spus PS Timotei Prahoveanul.

Împlinirea Legii

Preasfințitul Părinte Timotei evidențiază faptul că, la Schimbarea la Față, ucenicii L-au văzut pe Hristos în slavă alături de doi mari profeți, Moise și Ilie, care au vestit venirea Lui.

„Iubiți credincioși, în acea frântură de slavă pe care au putut-o vedea ucenicii, au văzut de-a dreapta și de-a stânga Lui doi mari profeți ai Vechiului Testament, care au vorbit despre El, care au pregătit poporul ales în momentul învingător, predicând, spunându-le tuturor că Îl așteaptă pe Mesia, pe Cel care avea să aducă împăcarea dintre oameni și Dumnezeu, pe Răscumpărătorul, pe Cel care avea să se jertfească pentru noi”.

„De ce acești doi profeți? Au fost și alți profeți mari, vechi, unii care și-au scris cuvântările, alții care nu le-au scris, care au rămas de la ucenicii lor, pentru că aceștia au vrut să-L vadă pe Dumnezeu, dar n-au putut. Nu poate cineva, viu fiind, să-L vadă pe Dumnezeu”, a adăugat Preasfinția Sa.

Potrivit episcopului vicar, Moise nu L-a putut vedea pe Dumnezeu direct, ci doar o umbră a prezenței Lui, dar pe Tabor, Moisie și Ilie apar în fața Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Astfel, Schimbarea la Față este o dovadă că Iisus este plinirea Legii și a Profeților. Această realitate este mărturisită de Biserică la fiecare Sf. Liturghie.

Slava Schimbării la Față

Ierarhul vorbește despre contrastul dintre slava Schimbării la Față și suferința răstignirii lui Hristos. Ucenicii L-au văzut în slavă pe Tabor, dar s-au îndoit când L-au văzut batjocorit și răstignit.

Pe cruce, Hristos este numit „Împăratul slavei”, Cel care Se îmbracă în lumină. Norul de lumină prezent pe Tabor simbolizează prezența dumnezeiască, regăsită și în profețiile din Vechiul Testament și uneori, în chip minunat, chiar și în zilele noastre.

Preasfinția Sa spune că sărbătoarea Schimbării la Față este un îndemn la luminarea sufletului și pocăință, chiar dacă nu avem virtuțile sfinților. Apostolul Petru, deși a fost martor al slavei pe Tabor, s-a lepădat de Hristos.

„Între cei care au fost împreună cu Dumnezeu, în toate, pe muntele cel înalt, a fost și Apostolul. Era sărbătoare, făgăduise că va merge cu Domnul până la capăt și va muri; pentru el a fost slavă. A văzut slava, i-a văzut pe cei doi profeți, a dorit să rămână acolo și a spus aceste cuvinte: «Bine este nouă să fim aici!». Dar, cu toate acestea, la puține zile după acest moment încărcat de slavă, de pe Tabor, s-a lepădat de Domnul”, a relatat PS Timotei.

„Să nu ne lepădăm și noi, înfricoșați, în fața unei slujnice – nu în fața arhiereului, nu în fața stăpânirii romane – ci în fața unei slujnice, care l-a observat că era din cercurile apropiate, văzătorul lui Dumnezeu. Dumnezeu era în omul acela. El, slujnicul, s-a lăsat în fața Domnului”.

Permanenta căutare a dumnezeirii

Sărbătoarea Schimbării la Față înseamnă căutarea continuă a lui Hristos, Cel ce S-a întrupat. Preasfinția Sa a spus că slava lui Dumnezeu umple Biserica și se revarsă prin toți cei care Îl urmează – monahi, credincioși, regi, boieri sau oameni simpli – formând o Biserică vie, chemată la o lucrare sfântă.

„Sărbătoarea Schimbării la Față este o sărbătoare a permanentei căutări a Celui care S-a făcut om. Și, după cum ne spune evanghelistul: «Noi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr», iar această slavă umple Biserica Lui, umple Biserica care Îl caută, pentru că atunci când lucrează, sunt trăitori în Hristos – monahi, dar nu numai – dăruitori prin mănăstiri și creștini, și regi, și boieri, și oameni simpli, care s-au împărtășit din această slavă și iubită Biserică, care a fost chemată într-un lucru important”, a conchis ierarhul.