PS Timotei Prahoveanul: Nașterea Maicii Domnului a fost bucuria pe care Dumnezeu a adus-o tuturor popoarelor!

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat luni Sf. Liturghie la la parohia „Sfântul Gheorghe” Capra, Protoieria Sector 2 Capitală. Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor le-a vorbit credincioșilor despre bucuria nașterii Maicii Domnului:

„Bucuria, după o lungă așteptare, a fost bucuria întregii lumi! Chiar dacă lumea nu știa atunci, la nașterea Maicii Domnului, nu știa nici Ioachim, nu știa nici Ana, că Născătoarea de Dumnezeu va aduce bucurie tuturor popoarelor lumii”.

Nu putem măsura sfințenia Împărătesei

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a apreciat că sărbătorile Maicii Domnului sunt întâmpinate cu mare evlavie de oameni din întreaga lume, întrucât ea mijlocește înaintea Fiului lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. Deși în popor se vorbește despre „Sfânta Măria Mare” sau „Mică”, nu putem măsura sfințenia Maicii Domnului, pe care Biserica a numit-o „mai înaltă decât cerurile”.

„În fața Ei se pleacă, cum s-au plecat și altădată împărații și săracii, slujitorii Bisericii, monahii și toți cei care și‑au pus nădejdea în mijlocirile Ei, în lucrarea Ei minunată.De aceea, iubiți credincioși, referindu-ne la momentul pe care Biserica îl cinstește astăzi, vă voi spune doar câteva cuvinte preluate din Tradiția Bisericii”, a transmis Preasfinția Sa.

„Sfânta Scriptură nu ne vorbește în mod special despre acest moment, însă mai avem un alt fir al aceluiași izvor de inspirație, și anume Tradiția Bisericii, care subliniază câteva lucruri despre nașterea celei care avea să fie Născătoare de Dumnezeu, așa cum au numit‑o părinții din veacul al V‑lea, adunați la cele două sinoade ecumenice din anii 431 și 451”.

Pagini din viață părinților Maicii Domnului

Preasfințitul Părinte Timotei a deschis paginile vieții Maicii Domnului cu relatări din Proto-Evanghelia lui Iacob, un text din secolul al II-lea, care, deși nu este inclus în canonul biblic, a fost apreciat de mulți Sfinți Părinți ai Bisericii. Din această scriere și din alte surse istorice, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Andrei Criteanul și Sf. Maxim Mărturisitorul au cules detalii despre Maica Domnului și nașterea Ei.

„Înainte de începutul istoriei noastre așezate sub semnul venirii în lume al Fiului lui Dumnezeu, trăia la Ierusalim, după cum ne spune Proto‑Evanghelia lui Iacob, o familie de oameni temători și iubitori de Dumnezeu, milostivi, cum nu se mai văzuse în societatea Ierusalimului de atunci. Aceștia erau Sf. Ioachim și Ana, pe care toți îi respectau”.

„Ni se spune că aveau avuții multe, aveau turme al căror număr nu-l cunoșteau. Împărțeau avuția lor cea mai mare parte templului din Ierusalim. Dacă privim retrospectiv la istorici și la tradiția ierusalimiteană, aflăm că la zilele mari de sărbătoare, la Ierusalim erau de cinci – șase ori mai mulți oameni decât de obicei. S-a vorbit chiar și despre numărul de un milion de pelerini în anumite ocazii. Dar unii istorici mai atenți cu astfel de cifre ne spun că numărul acesta în vremea respectivă nu putea fi atins. Totuși, și jumătate de milion era foarte mult pentru vremea aceea”.

„Or Ioachim oferea templului din turmele lui pentru ca pelerinii să rămână la o agapă oferită din mărinimia lui și a femeii sale, Ana. O altă parte o oferea săracilor și o parte o reținea pentru nevoile familiei. O astfel de lucrare se întâlnește rar chiar și astăzi”.

File de corespondență ce atestă adevărul istoric

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a subliniat importanța unei corespondențe din secolul al VII-lea între împărăteasa bizantină Pulheria, pe care Dumnezeu a dăruit-o ca pe un dar împărăției grecești, și Arhiepiscopul Ierusalimului, Iuvenalie [422-458].

„Sf. Ioan Damaschin a citit, în vremea lui – deci la 700 de ani după nașterea Maicii Domnului – o corespondență între împărăteasa Bizanțului, Pulheria, și Arhiepiscopul Ierusalimului. Pulheria, care o cinstea foarte mult pe Maica Domnului, i-a cerut Arhiepiscopului Iuvenalie de la Ierusalim să aducă, atunci când va veni la Constantinopol, moaștele Maicii Domnului”, a povestit Preasfinția Sa.

Arhiepiscopul i-ar fi răspuns că, potrivit tradiției din Ierusalim, mormântul Maicii Domnului din Grădina Ghetsimani a fost găsit gol la trei zile după așezarea Ei acolo. Din păcate, documentele acestei corespondențe s-au pierdut, fie la Ierusalim, fie în Constantinopol, din cauza numeroaselor conflicte istorice.

„Scrisoarea imperială adresată Arhiepiscopului Ierusalimului s-a distrus ori la Ierusalim, în atâtea tulburări pe care le‑a cunoscut Sfânta Cetate, sau chiar în Marea Cetate a Constantinopolului. Dar Sf. Ioan Damaschin a consemnat acestea, iar una dintre scrierile lui ne vorbește despre acest aspect. Sunt astfel salvate de la uitare anumite evenimente ce s-au pierdut în timp…”, a reliefat Preasfinția Sa.

Cel blestemat de oameni – iubit de Dumnezeu

Preasfințitul Părinte Timotei a descris cât de mult au suferit Sf. Ioachim și Ana din pricina faptului că nu aveau copii. Când au împlinit cincizeci de ani de căsnicie, Ioachim a fost numit blestemat în public de arhiereu.

„Aveau o mârhnire pe care o purtau ca pe o cruce grea de ani mulți. În sânul poporului ales, cei care nu aveau copii erau considerați blestemați, mai ales când treceau un număr de ani de la căsătoria lor. Și ni se spune că atunci când Ioachim a împlinit 50 de ani de împreună viețuire cu Ana și a mers la templu oferind darul, ca întotdeauna, arhiereul care slujea nu l-a primit și l-a numit în public blestemat”, a subliniat PS Timotei Prahoveanul.

Pustiul ca mărturie a rugăciunii Sf. Ioachim

După ce darul lui Ioachim nu a fost primit la templu, acesta s-a retras în pustiu, unde s-a rugat cu smerenie și lacrimi, stăruitor, lui Dumnezeu. În același timp, Ana s-a retras într-o altă peșteră, ambii primind cea mai înaltă binecuvântare din toate timpurile lumii – aceea de a naște o fiică aleasă care să-I fie mamă lui Mesia.

„S-a dus în pământ pustiu, la vreo 20-30 de kilometri depărtare de Ierusalim. Pustiul este mărturie a rugăciunii lui până astăzi. Întrucât, în peștera unde s-a retras el, cu vreo 800 de ani și mai bine înainte, un mare profet s-a retras de la fața stăpânitorilor de atunci și s-a rugat lui Dumnezeu ca să nu plouă pe pământ ani trei și luni șase”.

„În aceeași peșteră unde s-a rugat Sf. Proroc Ilie și unde, mai târziu, monahii Palestinei au înființat una dintre cele mai cunoscute lavre, – Mănăstirea Hozeva din pustiul cu același nume este mărturie a rugăciunilor lui Ioachim, cel pe care Dumnezeu îl iubea, dar al cărui dar n-a fost primit la templul din Ierusalim, la vârsta împlinirilor lui”.

„Și parcă, aidoma, cu aceeași dorință, fără să se fi întâlnit, Ana s-a dus și ea într-o peșteră, mai la vale de locul rugăciunilor bărbatului ei, într-o peșteră care îi poartă până astăzi numele și care, în chip minunat, l-a primit pentru un număr de opt ani pe conaționalul nostru, mult iubitul Sfânt Ioan Iacob, care s-a nevoit chiar în locul acela”.

„Și atunci când nu mai existau nădejdi, când vârsta, la prima vedere, nu le mai îngăduia să aibă prunci, rodul atâtor rugăciuni și fapte bune a venit din belșug de la Dumnezeu”.

Așteptarea lor a devenit veșnicia noastră

Preasfințitul Părinte Timotei a subliniat că Ioachim și Ana nu au primit un copil oarecare, ci pe Fecioara Maria, „cea plină de dar”, numită în aramaică Doamna sau Stăpâna, „îmbrăcată în lumină” și „mai curată decât strălucirile soarelui”.

„Și câte alte cuvinte nu i s-au adresat ei, cea care este icoana Bisericii, care este mai curată decât strălucirile soarelui. Cine ar putea găsi un cuvânt de laudă mai cuprinzător decât cel pe care imnografii i l-au adresat?Mai curată decât strălucirile soarelui și mai înaltă decât cerurile. De aceea, chipul ei a fost așezat în locul cel mai sfânt al Bisericii, adică în altar, acolo unde se săvârșește jertfa cea fără de sânge”, a explicat PS Timotei Prahoveanul.

„Rugăciunile lui Ioachim și ale Anei au adus-o pe această fiică binecuvântată în casa unor părinți ale căror fapte bune sunt greu de egalat. Atunci și acum, cine mai face astfel de fapte? Și mai ales, cine așteaptă, fără vreun cuvânt împotrivitor, 50 de ani pentru a avea o fiică? Acum, în câteva luni, familii tinere ucid prunci, iar alții, altădată, 50 de ani sau chiar mai mulți, se rugau și nu-și pierduseră nădejdea că Dumnezeu le va trimite rod pântecelui la bătrânețe. Așa a venit pe lume, ca rod al unei așteptări fără margini, Fecioara Maria”.

„Iubiți credincioși, poate că acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le reținem de la liturghia de astăzi, de la sărbătoarea de astăzi. Primul: așteptarea părinților Ioachim și Ana, dar și așteptarea umanității întregi, pentru că lumea aștepta împlinirea făgăduinței atunci când protopărinții noștri au fost alungați de demult din grădina Edenului. Li s-a promis un Răscumpărător”.

„Și Ioachim și Ana L-au așteptat, deși ei n-au mai apucat să-L vadă cu ochii lor trupești, bătrâni și plini de lumină și de fapte bune, pe Cel făgăduit de demult, pe Cel prezis de demult, pe Cel care avea să vină”, a conchis episcopul.

Să o cinstim cu toții pe Maica Domnului!

Anul acesta, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului coincide cu începerea școlii. Familia Sfinților Ioachim și Ana oferă un exemplu de credință, răbdare și nădejde, mai ales pentru familiile tinere. Dacă toți copiii ar fi crescuți în duhul în care a fost crescută Maica Domnului, cu sprijinul familiei și al credinței, societatea ar fi mai puternică, a precizat ierarhul.

„Într-o astfel de zi, când ne aducem aminte de dragostea a doi părinți care s-au rugat atât de mult și care au așteptat un prunc în viața lor. Ce exemplu minunat ne oferă astăzi familia Sfinților, Drepților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana. Și ce frumos exemplu oferă tuturor, mai ales familiilor tinere, care trebuie să învețe din rugăciunea, din răbdarea, din așteptarea lor, din neclintita lor nădejde către Dumnezeu”.

„Dacă statisticile de astăzi vorbesc despre cifre îngrijorătoare de scădere a natalității, aceasta înseamnă o mare problemă pentru națiune și pentru noi în mod deosebit. Națiunile puternice au avut copii și i-au crescut cu întrebări, iar noi, altădată, în Ardeal, unde eram minoritari, românii — minoritari într-o vreme — am rezistat pentru că familiile românești au avut copii, la fel cum au rezistat evreii în situații delicate în lumea întreagă”.

În cadrul Sfintei Liturghii, ierarhul l‑a hirotonit preot pe diaconul Bogdan Neacșiu, inspector eparhial la Sectorul administrativ‑bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureștilor, pe seama parohiei „Sfântul Gheorghe” Capra, Protoieria Sector 2 Capitală.