„Sfântul Constantin Brâncoveanu a scris una dintre cele mai frumoase pagini ale demnității și trăirilor românești”, a spus vineri Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul la Sfânta Liturghie, oficiată la Catedrala Patriarhală.

Aceste pagini ale demnității naționale, a continuat ierarhul, „îi reprezintă pe cei care și-au dus viața în credință, pe cei care au fost primitori, pe cei care au avut sau nu mult aur, dar care și-au întins mâinile spre alții și, mai ales, pe românii care n-au uitat niciodată, care au mărturisit prin sânge faptul că sunt următori sau ucenici ai Mântuitorului Hristos”.

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a vorbit, totodată, despre personalitatea Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu și a amintit de eforturile acestuia de susținere a culturii românești și a Bisericii Ortodoxe, chiar și înainte de a deveni domnitor al Țării Românești.

„Era un boier cultivat, asemenea altor rudenii ale lui, de la care a învățat acest lucru. Era un iubitor al Bisericii și deja ctitor al unor lăcașuri sfinte. Era iubitor al limbii grecești, după cum știa și limba latină, iar mai târziu sunt mărturii că vorbea, cel puțin în discursuri obișnuite, cu turcii”.

De asemenea, ierarhul a mai spus despre Sfântul Constantin Brâncoveanu că „era un părinte iubitor care și-a educat copiii în spirit creștin, cele șapte fiice și cei patru băieți, toți aceștia purtând nume frumoase, pe de-o parte, care au legătură cu sinaxarele, dar și cu tradiția pământului românesc”.

Preasfinția Sa a amintit despre mărinimia Sfântului Constantin Brâncoveanu, care a edificat numeroase lăcașuri de cult în țară, în Sfântul Munte Athos și la Constantinopol.

„Iubitor de cultură, a deschis în București o școală domnească, care a avut la acea vreme ca limbă de predare limba greacă, cu cei mai mari profesori, unii dintre ei trimiși de la Constantinopol și de la Ierusalim, neuitând prietenia și ajutorul constant pe care l-a oferit în momente foarte grele Patriarhiei Constantinopolului și Patriarhiei Ierusalimului”.

Martiriul Sfinților Brâncoveni

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a evidențiat și contextul martiriului Sfântului Constantin Brâncoveanu.

„Înainte de a se așeza sub sabia călăului, Constantin Brâncoveanu i-a rugat pe toți cei prezenți să spună că Brâncoveanu Constantin a murit creștin”.

La puține zile după martiriul lui, a amintit ierarhul, „Episcopul din Heracleia, și el prezent la martiriul din cetatea Constantinopolului, i-a alcătuit câteva tropare. În general, sfinții sau cei care treceau din această viață și erau canonizați sau așezați în rândul sfinților de către Biserică, erau cinstiți după un număr de ani”.

„Dar chiar în zilele acelea, aflându-se la Constantinopol, Episcopul Heracleiei l-a asemănat pe Constantin Brâncoveanu cu Avraam, cu dragostea pe care a avut-o Avraam când și-a dus fiul în munte pentru a împlini porunca lui Dumnezeu”, a adăugat ierarhul.

„Pentru rugăciunile acestui alt Avraam, a Marelui Domn pe care l-a avut Țara Românească, cerem și noi binecuvântarea Domnului, care să fie mereu peste neamul lui, peste țara lui și peste cei care îi cinstesc pomenirea”.