PS Varlaam Ploieșteanul: „Cine ar fi stat 38 de ani pentru o vindecare care nu mai venea?”

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a oficiat duminică, Sfânta Liturghie, la Catedrala Patriarhală, unde le-a vorbit credincioșilor despre Vindecarea slăbănogului de la Vitezda, întrebând retoric:

„Cine ar fi stat 38 de ani pentru o vindecare care nu mai venea?”

Vitezda, un spațiu sacru pentru iudei

Preasfințitul Părinte Varlaam a subliniat semnificația scăldătoarei de la Vitezda, chiar înainte de venirea lui Hristos, evidențiind sacralitatea locului în care se produceau vindecări.

Scăldătoarea Vitezda, situată lângă Poarta Oilor, în nordul templului din Ierusalim, a fost amenajată în timpul macabeilor, în jurul anului 300 î.Hr., pentru aprovizionarea templului cu apă. Inițial, era o groapă folosită în perioadele de secetă.

Apa era utilizată și la spălarea oilor aduse pentru jertfe, iar sângele animalelor era folosit în ritualurile templului. Preasfințitul Părinte Varlaam a subliniat sacralitatea acestui loc chiar înainte de venirea lui Hristos.

„Pentru spălarea sângelui se folosea apa din aceeași scăldătoare Vitezda. De aceea, i s-a din timp un caracter sacru sau sfânt, pentru folosirea ei legată de jertfele aduse la templu”, a relatat Preasfințitul Părinte Varlaam.

„Dacă jertfele erau considerate sfinte și primite de Dumnezeu, și apa aceasta era socotită sfântă, și binecuvântată, și oamenii au considerat că pentru această calitate, ea aduce beneficii trupești și sufletești celor care cer vindecare prin intermediul acestei ape”.

Ascunderea scăldătorii

După cucerirea Ierusalimului de către romani, împăratul Adrian a încercat să șteargă amintirea Mântuitorului zidind pe locul scăldătorii un templu închinat zeului medicinei, Asclepios.

„Existau 5 pridvoare pline de orbi, șchiopi, bolnavi, care simbolizau cele 5 simțuri omenești, care pot deveni suferinde și care trebuie vindecate prin rugăciune și cu ajutorul lui Dumnezeu”, a adăugat episcopul vicar patriarhal.

„Calitatea taumaturgică a apei nu a putut fi ascunsă, și romanii au considerat acest loc un loc binefăcător, prin care această apă poate aduce vindecare trupului”.

Mântuitorul vine nechemat

Preasfințitul Părinte Varlaam aduce în atenția credincioșilor importanța răbdării și a smereniei:

„Mântuitorul vine fără să fie chemat de nimeni și din această mulțime plină de bolnavi se îndreaptă direct către un om care suferea de 38 de ani de paralizie și care aștepta cu încredere, fără să cârtească, fără să se răzvrătească și momentul vindecării lui”, a subliniat Preasfințitul Părinte Varlaam.

„Hristos a cunoscut nevoința și virtuțile acestui om. De aceea a venit la el, ca să-l vindece și să-i împlinească îndelungata lui speranță”.

De ce paralizatul este un om deosebit?

Potrivit episcopului vicar patriarhal, privirea omului paralizat era îndreptată spre Hristos, după cum Mântuitorul se îndrepta spre cel bolnav:

„Când Iisus intră în scăldătoare, niciun om nu îi acordă atenție. Era firesc pentru că privirea tuturor era îndreptată spre apa care urma să fie tulburată de înger”.

„Cel Care la începutul lumii a făcut apa, împăratul îngerilor, cu a Cărui voie, din când în când, unul dintre îngeri tulbura apa făcând o întâmplare miraculoasă pentru bolnav, vine și se adresează acestui om pentru că a văzut în adâncul sufletului lui un mănunchi de virtuți”.

Speranța

La finalul cuvântului, Preasfințitul Părinte Varlaam a îndemnat la rugăciune, răbdare și speranța găsirii unui înger care să lumineze sufletele celor îndurerați:

„Cu speranța că Dumnezeu ne va trimite, fie un înger ca cel care va tulbura apa, făcând sănătos pe cel aflat în suferință, fie un înger precum femeilor mironosițe care se întrebau: «Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?». Sau poate Însuși Domnul va interveni personal în viața noastră, așa cum a făcut-o în viața paraliticului de azi”, a conchis episcopul vicar patriarhal.