Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, a oficiat duminică Sf. Liturghie la Catedrala Patriarhală, unde le-a vorbit credincioșilor despre exemplul tânărului bogat, care după dialogul avut cu Mântuitorul, s-a desăvârșit, ajungând ucenic al lui Hristos:
„Nu întâmplător, Evanghelia de astăzi se citește la începutul anului școlar și universitar. Ca un îndemn pentru tinerii din țara noastră, să se preocupe și de lucrurile sufletești, și de hrana sufletului, și de relația de încredere și de iubire cu Dumnezeu!”
„Ne uităm în lumea în care trăim. Toate relele din lumea asta – așa cum spunea în urmă cu o 1.700 de ani în urmă, Sf. Vasile cel Mare – vin de la lăcomia de avuție, din dorința de a acumula cât mai mult din ceea ce este al aproapelui tău. Nu s-a schimbat nimic. Rânduielile lumii se clatină din nou, din lăcomia nesfârșită după averi și pământuri”.
Respectarea poruncilor ne apropie de Dumnezeu
Preasfințitul Părinte Varlaam a apreciat că bunurile materiale nu pot răspunde dorului omului după viața veșnică, deoarece sufletul este creat pentru comuniunea cu Dumnezeu.
„Dobândirea vieții veșnice începe prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu, care nu sunt simple reguli sau interdicții, ci adevărate căi de creștere duhovnicească. Ele exprimă voia Lui și sunt puntea prin care omul intră în comuniune cu Ziditorul său”.
Episcopul vicar patriarhal a spus că respectarea poruncilor reprezintă începutul acestei comuniuni, fiind căi autentice de creștere duhovnicească și de apropiere de Dumnezeu. Ele modelează inima omului, îl ajută să iubească, să trăiască în adevăr și să se elibereze de patimi.
„Respectarea poruncilor ne apropie de Dumnezeu, ne formează în iubire față de semeni și ne pregătește pentru Împărăția cerurilor. Ele călăuzesc pașii omului, îl învață să trăiască în adevăr și dreptate și îi modelează inima după chipul Bunului Părinte ceresc”, a subliniat Preasfinția Sa.
Să intrăm prin Urechile Acului!
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a explicat două interpretări ale expresiei „mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 19:24).
„Există două interpretări. Camila era o frânghie folosită de corăbieri pe mare, fiind foarte groasă, imposibil să intre prin urechile acului, tot atât de greu fiindu-i unui bogat să intre în Împărăția Cerurilor. A doua interpretare este că una din porțile Ierusalimului se numea Urechile Acului, pentru că era foarte strâmtă. De aceea, dacă o cămilă dorea să scurteze drumul și să intre în cetate, pe această poartă, Urechile Acului, trebuia să se târască pe genunchi. Trebuia să se smerească”.
„Ambele înțelesuri ne învață, că prin Urechile Acului, prin exigențele pe care Dumnezeu le așteaptă de la noi să le împlinim, trebuie să ne înnoim, să ne subțiem duhovnicește prin post, milostenie, fapte bune. Așa cum funia trebuie subțiată ca să poată intra prin urechile acului”.
