S-au împlinit 15 ani de la moartea Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa

S-au împlinit 15 ani de la moartea Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, unul dintre cei mai cunoscuți opozanți ai comunismului care a făcut peste 20 de ani de închisoare, inclusiv în cadrul Experimentului de la Pitești.

„Cred că, de multe ori, din cauza terorii și a spaimei, inima noastră a dat diavolului câștig de cauză. Dar până la urmă Dumnezeu ne-a întors pe fiecare înapoi. Ne-a dat la fiecare șansa de a purta ultima bătălie. Căci ultima bătălie n-a fost la Pitești. Ultima bătălie a fost în inima noastră, atunci când am scăpat de Pitești. Și pentru cei mai mulți, în inima celor mai mulți, ultima bătălie a fost câștigată de Dumnezeu”, spunea Pr. Gheorghe Calciu.

Biografie

Gheorghe Calciu s-a născut în data de 24 noiembrie 1925 fiind mezinul unei familii de oameni simpli, cu 11 copii, din Mahmudia, Tulcea.

N-am ieșit din sat până când am intrat la liceu, în Tulcea, mărturisea clericul într-un interviu.

Tânărul Gheorghe s-a înscris la Facultatea de Medicină din București în anul 1946. A fost arestat în mai 1948 cu acuzația de tipărire de manifeste anti-comuniste, dar și de ajutorarea unor lideri ai studențimii legionare.

A fost condamnat la 8 ani de închisoare și transferat la penitenciarul Pitești în februarie 1949. Este întemnițat la parterul închisorii, la secția de temniță grea și bătut pentru prima dată în mai 1950. Gheorghe Calciu intră în „demascările” conduse de Eugen Țurcanu pe 6 decembrie 1950, însă cedează torturilor și ajunge să denunțe inclusiv oameni nevinovați.

„Tortura era așa de mare încât la un moment dat simțeai că tot ce n-ai spus este o piatră pentru tine: nu mai puteai să o duci. A ascunde ceva, orice, despre părinți, despre prieteni, a nu mărturisi până la capăt, toate deveneau așa de monstruoase în timpul acela de teroare, (…), încât îți plesnea capul și te duceai singur și spuneai. Și astfel inima noastră s-a golit. Sufletul nostru a murit, sau cel puțin a amorțit”.

Transferat la Gherla în august 1951, Gheorghe Calciu rămâne sub influența „reeducării”, continuând să fie informatorul administrației și să colaboreze cu Țurcanu și Popa Țanu, dar începe să caute o scăpare în muncile pe care le putea face în penitenciar. În anchetele din 1955 refuză cu obstinație să admită că a existat o implicare a legionarilor în demascări.

Mai apoi, pe când era închis la Jilava, își taie venele pentru a-l ajuta cu sângele său pe Constantin Oprișan, care era grav bolnav, potrivit site-ului fericiticeiprigoniti.net.

„Securitatea ne-a împărțit în așa fel încât în fiecare celulă să fie un om destructiv, fie moral, fie fizic. La noi l-au băgat pe Costache Oprișan, care-și scuipa plămânii – nu fac o figură de stil, realmente în fiecare dimineață scuipa cheaguri de sânge și bucăți de plămâni. […] Noi am rezistat pentru că ne-am grupat în jurul lui Constantin Oprișan care a fost un om deosebit, un adevărat sfânt!”.

„După infernul căderii și al îndoielilor de mai înainte, acum era cu adevărat un paradis. Aveam o linie, un curaj, aveam o tărie. Mă certam regulat cu gardienii pentru Costache Oprișan! Mâncam bătaie, dar nu mă mai dureau nici loviturile, nici nimic!”.

Eliberat în 1963, i se stabilește domiciliu obligatoriu la Viișoara. În libertate este supravegheat constant și intens de Securitate, însă el refuză orice colaborare. Își ia licența în Filologie în 1967 iar apoi, sub protecția Patriarhului Justinian, termină Facultatea de Teologie și este hirotonit preot, după cum promisese în închisoare.

În 1978, în Postul Paștelui, părintele Gheorghe Calciu reacționează împotriva demolărilor de biserici, ținând celebrele predici din seria „Cuvinte pentru tineri”. Drept consecință, este dat afară de la Seminar, cazul său ajunge celebru prin intermediul Europei Libere iar Securitatea ia măsuri pentru a încerca să îl compromită, fără succes însă. În această perioadă primește telefoane de amenințare iar familia îi este terorizată, dar nu cedează.

Este rearestat pe 10 martie 1979 și condamnat la 10 ani de închisoare sub pretextul implicării sale în Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România.

Este închis la psihiatrie, iar mai apoi transferat la Aiud, într-o celulă cu deținuți de drept comun, cărora li se spune să îl omoare. În urma discuțiilor cu părintele Calciu, aceștia refuză să mai îndeplinească planul de asasinare.

Ca rezultat al presiunilor internaționale din partea lui Ronald Reagan, Margaret Thatcher sau Papa Ioan Paul al II-lea, Gheorghe Calciu este eliberat în 1984 și forțat să părăsească țara împreună cu familia în 1985. Caterisirea sa, pronunțată de Biserica Ortodoxă Română în 1984, avea să fie ridicată de Patriarhul Teoctist după 10 ani.

În Statele Unite lucrează o primă perioadă ca muncitor necalificat, după care preia o parohie ortodoxă din Washington.

A fost primit și la Casa Albă atât de Ronald Reagan, cât și de George Bush Sr.

După revoluție, părintele Calciu a călătorit anual în România, iar la moartea sa, pe 21 noiembrie 2006 a fost înmormântat, conform dorinței sale, la mănăstirea Petru Vodă, din județul Neamț.

Sursă foto: fericiticeiprigoniti.net

Sursa: Basilica.ro