

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, a vorbit despre prezența Crucii lui Hristos în lume, cu ocazia predicii ținute la Mănăstirea Caraiman, cu ocazia sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci.
PS Paisie a subliniat că lemnul Crucii s-a transformat „din instrument de tortură în semnul mântuirii noastre, întocmai cum pomul din care a fost luată crucea a fost la originea căderii strămoșilor noștri”. Suferința și moartea, care păreau înfrângeri, au devenit „mijlocul însuși prin care păcatul a fost învins”.
Ierarhul arată că Hristos a biruit răul prin jertfă, nu prin forță: „Ca un miel nevinovat a fost jertfit Hristos pe Cruce și, prin jertfa Sa nevinovată, puterea celui rău a fost biruită de puterea iubirii care se sacrifică pe Sine”.
Citându-l pe Sfântul Apostol Pavel, PS Paisie amintește că „Iisus a învins răutatea și violența neopunându-i o violență mai mare, ci îndurând și arătând toată nedreptatea și inutilitatea acestora”.
Adevărați martiri ai lui Hristos nu lasă testamente de răzbunare
Acest tip de victorie a fost urmat de martirii Bisericii, numiți „buni, biruitori mucenici”.
„Adevărații martiri ai lui Hristos nu mor cu pumnii strânși de ură și nici lăsând testamente de răzbunare, ci mor cu mâinile împreunate spre rugăciune”, a spus ierarhul.
Pentru creștini, Crucea rămâne „cel mai mare și mai tainic semn al biruinței răului dintre cele ce se pot vedea”. Astfel, suferința poate fi transfigurată în iubire și moartea în viață: „Crucea exprimă transfigurarea suferinţei în iubire, a morţii în înviere, biruința asupra păcatelor, și aceasta o face simbolul cel mai elocvent al speranței pe care lumea l-a văzut vreodată”.
Noii martirii creștini din Orient și în Occident
PS Paisie atrage atenția că și astăzi Crucea se regăsește în multe forme de suferință și prigoană.
„Vedem Crucea lui Hristos în mulțimea de noi martiri creştini, persecutați, uciși pentru credința lor, nu doar în Orientul Mijlociu, ci și în Occidentul tradițional creștin, acum secularizat, polarizat și ros de ideologii ale urii. Vedem Crucea lui Hristos ostracizată de cei care vor să o scoată din școli și din instituții și spații publice, care vor să-L excludă pe Hristos din viața publică”.
Totodată, Crucea este prezentă în viața celor vulnerabili: „Vedem Crucea lui Hristos în suferința copiilor și tinerilor exploatați cu complicitatea celor care ar trebui să-i ocrotească; vedem Crucea lui Hristos în durerea bătrânilor discriminați și defavorizați, ori abandonați de propriile rude”.
O lume fără Cruce este o lume a brutalității
Din acest motiv, „lumea are nevoie de Cruce”, căci ea nu este doar un semn de pietate, ci „ne vorbește despre iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu pentru oameni, despre Înviere şi biruință”.
O lume fără Cruce ar fi „o lume fără speranță, o lume în care tortura și brutalitatea s-ar dezlănțui, cel slab ar fi exploatat și aviditatea ar avea ultimul cuvânt”. În acest sens, episcopul citează cuvintele Sfântului Pavel: „cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1,18).
În final, PS Paisie arată că asumarea Crucii nu se face prin constrângere, ci din libertate:
„Nu spune că suntem obligați, nu spune că Dumnezeu ne dă forțat câte o cruce. Nu! Dacă voiește cineva… Crucea trebuie luată, asumată în mod liber de fiecare om. Iar dacă noi avem curajul de a lua crucea, El, Hristos, ne va ajuta să o ducem”.
Pangarul trebuie să urmărească un scop duhovnicesc, nu al profitului
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a sfințit, duminică, pangarul Mănăstirii Caraiman, explicând care este rostul acestui spațiu din incinta unui sfânt lăcaș.
Un pangar trebuie să fie locuri unde credincioșii pot învăța despre valorile ortodoxe, iar preoții trebuie să-l gândească în acest fel.
„Pangarul nu trebuie să fie locul unde preoții (mănăstirea, ori parohia) vând orice le place lor, ci trebuie să fie locul unde găsim ceea ce este cu adevărat de folos credincioșilor. De aceea, pangarul nu trebuie să fie aprovizionat cu lucruri de slabă calitate, cu cele mai ieftine icoane sau lumânări, doar pentru a scoate profit de pe urma vânzării lor. Pangarele aglomerate cu tot felul de „kitsch-uri” colorate țipător, care vând cărți sau icoane neconforme cu învățătura ortodoxă, sunt abateri de la dreapta credință și de la Sfânta Tradiție”.
„Pangarul nu este un loc de făcut afaceri, de obținut profit cu orice preț, ci trebuie urmărit întâi scopul duhovnicesc, misionar. Astfel, pangarul poate fi un bun mijloc de misiune ortodoxă. Prin intermediul pangarului se poate învăța despre valorile autentice ale credinței și tradiției ortodoxe, se poate educa simțul liturgic, artistic al credincioșilor.”, a spus PS Paisie Sinaitul.
Din aceeași categorie


