PS Timotei Prahoveanul: Deși nu au cinstit-o, potrivnicii nu au putut lupta împotriva Născătoarei de Dumnezeu

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oficiat vineri Sf. Liturghie la Mănăstirea Radu Vodă din Capitală. Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor le-a amintit credincioșilor despre importanța cinstirii Maicii Domnului:

„Potrivnicii ei n-au reușit să cinstească trupul care L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul Lumii. Au fost mai târziu atât de mulți care au luptat prin cuvinte, prin atitudini, cuvinte care se prelungesc până în vremea noastră, din nefericire, împotriva Maicii Domnului”.

„Dar aceștia uită faptul că Maica Domnului, aflându-se la rudenia ei Elisabeta și știind ceea ce-a primit de la Înger ca înștiințare, a mărturisit că de acum o vor ferici toate neamurile”.

Domnul îi coboară pe cei mândri

Printr-un fragment de istorie relatat de Preasfințitul Părinte Timotei se remarcă neajunsurile mândriei, care duce inevitabil la cădere și pedeapsă divină. Nimeni nu poate lupta sau sta împotriva voinței lui Dumnezeu, iar mândria și autosuficiența nu aduc altceva decât decădere.

„În urmă cu vreo 400 de ani, într-o țară cunoscută nu doar pentru războaie, ci și pentru dragostea ei față de cultură, față de pictură și muzică, Galia sau Franța, a fost un rege care a așezat țara lui sub ocrotirea Maicii Domnului. În ziua de 15 august erau cele mai solemne sărbători în toate bisericile din Franța. Această stare a durat 150 de ani. În locul hotărârii regale a venit un conducător, care a interzis sărbătoarea Maicii Domnului”, a transmis Preasfinția Sa.

„Napoleon nu a înțeles mesajul acestei sărbători, dar mai ales ocrotirea Maicii Domnului. Mai mult decât atât, el era născut în ziua de 15 august, dar erau mai importante manifestările dedicate lui Napoleon decât cele închinate Maicii Domnului”.

„După cum știți, el a domnit puțin. Perioada lui a fost, pe de o parte, strălucitoare și, pe de altă parte, plină de încercări. Dar, înainte de a muri, exilat și fără drepturile de conducător, Napoleon a mărturisit unui preot că Domnul cel puternic îi coboară pe cei care se cred puternici de pe tron. Aceasta este realitatea. Nu putem lupta împotriva lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Vorbind despre sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Timotei a amintit că unii teologi români au denumit praznicul „Paștele din Vară”, nu doar pentru însemnătatea mutării Maicii la Cer, ci și pentru mulțimile impresionante de credincioși care se adună cu evlavie în jurul acestei prăznuiri, mai ales în Transilvania. Acolo, în urmă cu peste 300 de ani, sute de biserici și mănăstiri ortodoxe au fost distruse de armata imperială, însă credința poporului a dăinuit peste secole.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a evidențiat apropierea deosebită dintre Evanghelistul Luca și Maica Domnului, subliniind că apostolul, deși a consemnat Buna Vestire, a păstrat taina asupra altor aspecte din viața Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

„Sfântul Evanghelist Luca a auzit din mărturisirile Maicii Domnului anumite întâmplări și a păstrat totuși taina celor petrecute. El ne vorbește despre momentul când Maica Domnului a primit vestea că Îl va naște pe Mântuitorul lumii. Uimirea, smerenia ei, întrebările care, în mod firesc, trebuiau să apară în urma unei asemenea vestiri, au fost așezate într-o asemenea manieră, încât cuvintele Evanghelistului păstrează taina cea negrăită și de îngeri neștiută”, a subliniat Preasfinția Sa.

„Alte amănunte din viața Maicii Domnului ne sunt prezentate pe scurt, în treacăt. Repet, celelalte rămânând o taină pentru care ea, în mod deosebit, cea Preacurată, mai înaltă decât cerurile, a dorit să rămână neștiute”.

Suntem chemați, întocmai ca Apostolii, la cinstire

PS Timotei a vorbit despre tradiția potrivit căreia apostolii, chemați din toate colțurile lumii de Dumnezeu, au fost de față la înmormântarea Maicii Domnului, semn al cinstirii ei profunde. Preasfinția Sa a îndemnat la o prețuire permanentă a Născătoarei de Dumnezeu și a atras atenția asupra celor care nu o cinstesc așa cum se cuvine.

„Din șirul greu de amintit al celor care au cinstit-o pe Maica Domnului, mă voi opri întâi la Apostolii Mântuitorului. Dacă ați ascultat aseară cu atenție Luminânda – una dintre cântările Utreniei pe care o auzim întotdeauna după imnul închinat Maicii Domnului – ne-a amintit că apostolii de la margini, adunându-se aici, adică în satul Ghetsimani, au îngropat trupul ei”.

„Cum au venit de la margini apostolii? Fără să ne putem explica noi – a fost rânduiala lui Dumnezeu pentru cinstirea celei care a născut Viața lumii și care ne-a izbăvit pe noi din moarte prin nașterea Fiului ei, care a fost jertfă și răscumpărare pentru noi. Apostolii au venit de departe, chemați de Fiul celei Preacurate”.

Unde se află trupul Preacuratei Născătoare?

Preasfințitul Părinte Timotei evocă o veche tradiție a Bisericii, păstrată în scrierile Sfântului Ioan Damaschin, care menționează o corespondență între Împărăteasa Pulheria și Arhiepiscopul Ierusalimului, Venalie.

Împărăteasa dorea să primească trupul Maicii Domnului, însă Arhiepiscopul i-a transmis că mormântul acesteia de la Ghetsimani fusese găsit gol, după ce Apostolul Toma, întârziat, ceruse să-l vadă. Se păstrau doar hainele Maicii Domnului, deși mormântul nu fusese deschis niciodată.

„Iar în scrisoarea pe care o trimite Arhiepiscopul Ierusalimului, acesta îi spune: tradiția cetății Ierusalimului ne spune că, în vremea adormirii ei, apostolii nu s-au depărtat de mormânt; noaptea se auzeau cântări îngerești, iar a treia zi, un nor luminos — asemănător cu norul despre care ne vorbește Evanghelia, prezent pe Muntele Taborului — s-a arătat deasupra mormântului de la Ghetsimani”, a explicat ierarhul.

„Și atunci — ne spune documentul la care fac referire — mormântul a fost găsit gol. Doar câteva haine ale Maicii Domnului se păstrau acolo, iar trupul ei nu mai era”.

„Deși mormântul nu fusese părăsit nicio clipă și nu fusese deschis de cineva. Atunci, împărăteasa, care ar putea fi numită asemenea cu apostolii, cum a fost numită și împărăteasa Elena pentru râvna ei față de Evanghelie, i-a cerut Arhiepiscopului Ierusalimului să aducă o parte din hainele găsite acolo, în mormântul Maicii Domnului de la Ghetsimani”.

„Aceștia au fost cei dintâi care au cinstit-o pe Maica Domnului. S-au adăugat peste ani împărați și împărătese”, a evidențiat PS Timotei.

Ștergarul Maicii Domnului

Tradiția ne spune că după Adormirea Maicii Domnului pe Muntele Sion, un loc sfânt situat în partea înaltă a Ierusalimului, apostolii și ucenicii Domnului au organizat o procesiune pentru a o conduce spre mormântul de la Ghetsimani. Muntele Sion este locul unde Maica Domnului a trăit în grija Sf. Evanghelist Ioan, iar acolo și-a dat sufletul în mâinile lui.

„Și acolo, în casa Sf. Evanghelist Ioan, care este transformată acum în biserică, Maica Domnului și-a dat sufletul în mâinile Fiului ei. Icoanele vechi de tradiție ortodoxă prezintă acest moment, Mântuitorul stând lângă patul pe care se afla trupul celei Preacurate, ținând într-un ștergar sufletul, ca pe un prunc al Fecioarei. Care a dorit, după cum a și mărturisit ucenicilor Domnului, mult reîntâlnirea cu El și care nu mai dorea să rămână în această viață trecătoare”, a spus Preasfinția Sa.

O vor ferici toate neamurile

Sfântul Andrei Criteanul, la sute de ani după aceste evenimente, împreună cu alți Părinți ai Bisericii, au consemnat în scrieri tradiții din Ierusalim care completează puținele informații cunoscute despre Maica Domnului, chiar și din surse considerate apocrife, dar care conțin adevăruri importante.

Pe drumul de la Sion la Ghetsimani, unii au încercat să răstoarne patul pe care se afla trupul Maicii Domnului, dar minunile care au urmat au arătat că nimeni nu putea să lupte împotriva Celei care a născut Viața lumii.

„În mod deosebit, în afară de cetatea Ierusalimului, Muntele Athos a fost considerat o grădină a Maicii Domnului. Rugăciunile pe care le îndreptăm către ea sunt nădejdea noastră de mântuire. Pentru că măsurile noastre, omenești, sunt atât de smerite, adeseori inexistente”.

„De aceea avem nevoie de mijlocirea, de rugăciunea, de purtarea ei, de grijă. Așa se explică că cele mai multe rugăciuni, rânduieli, cult și cântări, care în aceste zile răsună prin diferite locuri ale țării și ale lumii, sunt îndreptate către Maica Domnului”, a conchis PS Timotei Prahoveanul.

Din aceeași categorie